Scrisorile lui Vasile Pârvan

0
140

Printre zecile de dosare în care mi-am adunat însemnările vremii, am descoperit unul în care era o avere documentară: cîteva scrisori ale lui Vasile Pârvan către maramureşeanul Vasile Chindriş. Se întîmpla în anul 1909. Vasile Pârvan a fost istoricul care în cariera lui ştiinţifică a fost influenţat de conceptele umaniste pe care le-a deprins în cursul perioadei petrecute în Germania, fapt care-l va preschimba într-un adevărat reper al culturii româneşti. Pe lîngă vocaţia lui de istoric, rămâne un filosof şi un literat complex. La numai 28 de ani, în 1910, devine membru corespondent al Academiei Române. De numele lui se leagă săpături arheologice de la malul Mării Negre. A făcut cercetări sistematice în cetatea antică de la Histria. S-a implicat activ în crearea unei şcoli naţionale de arheologie. De altfel, s-a stins din viaţă pe altarul acestei ştiinţe la numai 45 de ani. Vasile Pârvan este unul dintre marii noştri savanţi care s-au bucurat şi de o notorietate europeană. S-a preocupat îndeosebi de arheologie, preistorie şi istoria civilizaţiei greco-romane. Ne-a lăsat monumentala lucrare “Getica”, o protoistorie a Daciei, lucrare de referinţă care prezintă istoria geto-dacilor din punct de vedere politic, economic, cultural, religios folosind pentru prima dată izvoare arheologice şi numismatice din Dacia preromană. Mai organizează şcoala română de la Roma. El era expeditorul. Cel care aştepta scrisorile savantului era Vasile Chindriş. S-au împrietenit la Berlin în timpul studiilor. Maramureşeanul era vicepreşedintele Asociaţiei studenţilor români din Berlin. Activează în cadrul Asociaţiunii pentru cultura poporului român din Maramureş şi ASTRA, despărţămîntul Sighet al cărui preşedinte devine. La 22 noiembrie 1918, în Adunarea românilor de la Sighet este ales preşedinte al Sfatului Naţional Român al Comitetului Maramureş. Participă la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, fiind ales în Sfatul Naţional. A fost director al ziarului “Sfatul” şi jurist al judeţului Maramureş. În perioada interbelică a fost deputat şi senator, fiind ales primar al oraşului Sighet. S-a refugiat la Bucureşti în timpul ocupaţiei maghiare. Se stinge din viaţă la Sighet şi este înmormântat în Ieud lîngă Biserica din Şes. Cei doi erau apropiaţi ca vîrstă, dar i-a legat destinul românesc al fiinţei. Cum am numai scrisorile lui Pârvan pot să vă spun ce-i spunea în scris savantul prietenului din Maramureş. Îl anunţă de moartea profesorului Tocilescu, dar îi comunică despre vorbele bune spuse în cercurile bucureştene despre activitatea lui la Berlin. Îl încurajează să-şi dea doctoratul “avînd nevoie de el ca de o bază morală mai mult în lupta, ce o vei întreprinde, cînd va sosi timpul”. Chindriş îl ţine la curent cu presa din Maramureş. Savantul îi scrie: “Pentru trimiterea regulată de gazete ungureşti îţi mulţumesc mult; dar acum nu mai fac nici o ispravă cu ele, căci seara cînd mă culc sînt prea obosit ca să mai pot lua aminte la chinezăriile alea ale lor”. Istoricul îl anunţă că a terminat cartea despre Marcus Aurelius, îi va trimite un exemplar “cu rugămintea să-l citeşti cu atenţiune şi să-mi răspunzi cum ţi-a plăcut”. Îl roagă pe maramureşean să-i mai trimită din cînd în cînd gazete cu articole interesante “de pildă cum înţeleg Ungurii împăcarea cu Românii” etc. Crede că gazetele din provincie sînt mai interesante decît foile mari. Mai aşteaptă de la Chindriş teatrul popular “Vicleimul”. Adresa lui Vasile Pârvan: Bucureşti, strada Izvor 95. Scrisorile mi se par interesante, deoarece un istoric în afirmare (în 1909) păstrează legătura cu Maramureşul, cu starea de spirit din Ţinut. Îi promite lui Chindriş sprijin pentru tipărirea unor cărţi (Academia şi Ministerul de Curte) şi îl încurajează în afirmarea spiritului românesc în Maramureş. Acum, în Anul Centenar, aceste scrisori au semnificaţie sporită. Le-am dăruit istoricului Ilie Gherheş pentru a le pune în lumină cu instrumente adecvate. Eu îi mulţumesc, în eternitate, profesorului Grigore Balea care mi le-a încredinţat pentru a le folosi. Acum le-a venit rîndul: în Anul Centenar.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ