Case de lemn, ori de beton?

0
313

Deplîngem faptul că ţara lemnului, cum mai este numit Maramureşul, se transformă pe an ce trece în ţara betonului, casele noi fiind construite din materiale industriale (ciment, plastic, metal) şi în acest fel ne pierdem tradiţia. Motivele sînt de natură economică, lemnul de construcţie este foarte scump şi nu se găseşte în apropiere. În final, dacă faci calcule, costă mai mult să ridici o casă de lemn masiv decît una din materiale moderne.
Un cetăţean din Budeşti ne spune că ar fi un lux să-şi construiască o casă de lemn, în sat doar două au fost făcute în ultimii ani. Iar ceea ce vedem în muzeul satului din Sighetu Marmaţiei (case cioplite din lemn de 500 de ani) nu se mai poate face astăzi, cînd suprafaţa pădurilor a scăzut la jumătate, silvicultura este suprareglementată şi presiunea agenţilor economici pe lemnul de lucru este uriaşă. Radarul pădurilor şi metodele de verificare a trasabilităţii fac infracţiunile aproape imposibile. Lemnul s-a scumpit, dar tot este mai ieftin de 3-5 ori decît în ţările din occident. Pădurile sînt păzite şi nimeni nu mai face în pădure ce vrea, riscul de a plăti prejudiciile fiind mare.
Ar fi minunat ca statul, comunele şi composesoratele să asigure lemnul de construcţie la preţuri mici şi atunci gospodarii n-ar întîrzia să-şi ridice case din lemn, cu avantajul respectării tradiţiei locale. Dar cele 6,7 milioane ha de pădure din România, din care 3,1 milioane ha de stat, sînt gospodărite în regim silvic, pe bază de amenajament silvice, iar agenţii economici au prioritate la cumpărarea lemnului cu diametrul de peste 24 cm. Perioada „jafului”, cînd au fost tăiate la ras 500.000 ha de pădure, din care vreo 10.000 ha în Maramureş, a trecut. Acum, populaţia are acces doar la lemnul rotund cu diametru sub 24 cm, pentru grinzi şi corni de acoperiş. Meşterii toarnă fundaţie de nisip+ciment+apă, zidesc pereţi de beton celular autoclavizat şi acoperă imobilul cu tablă, în nici un caz cu şindrilă.
Lemnul de construcţie este deficitar, s-a scumpit şi ne aşteptăm ca preţurile să se apropie de cele din vest. Cine doreşte să cumpere lemn pentru o casă găseşte în Ucraina, un metru cub de răşinoase costă 120 euro plus taxa pe valoarea adăugată, la care se adaugă costul transportului, cam 700 euro. Cu cîteva mii de euro, procuri lemnul rotund cu diametru egalizat şi debitat la dimensiunile dorite. Dar este ciudat să construim case tradiţionale româneşti din lemn ucrainean. Unde mai pui amănuntul că vechile case erau construite din stejar tăiat iarna, care rezistă sute de ani (nu este atacat de carii), spre deosebire de lemnul de brad, care are durabilitate mai mică, să zicem de 100 de ani. O casă modernă rezistă 50 de ani.
Lemnul românesc este mai scump, costă 2.000 de lei pentru un metru cub, avînd cerere mare de la fabricile de mobilă din România – şi din Maramureş, unde sînt zece mari fabrici de mobilă, plus altele mici. Produsul intern brut al judeţului se bazează pe exportul de produse din lemn, în principal mobilă. România obţine 3 miliarde de euro din lemn. De aceea, statul le acordă firmelor care prelucrează lemnul în produse finite cu valoare adăugată mare dreptul de preemţiune la cumpărarea materiei prime lemnoase.
Acestea sînt piedicile, gospodarii care-şi doresc o casă de lemn fac calcule, iau în considerare nu doar preţul materiei prime, ci şi manopera, costul proiectării (6%), autorizaţiile şi aprobările şi ajung la concluzia că este mai costisitoare casa de lemn. Sătenii sînt criticaţi fără rost, casa de lemn de 30 metri cubi de stejar este un lux pe care nu şi-l permite oricine. În urmă cu 100-200-300 de ani, şi-l puteau permite chiar şi maramureşenii săraci, ale căror case le vedem azi în muzeul satului…

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.