Lucacişti la Concursul naţional de dans „Împreună pentru viitor”

0
224

La finele săptămânii trecute, la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” din Satu Mare s-a derulat etapa regională a Concursului naţional de dans „Impreună pentru viitor”, din cadrul Strategiei Naţionale de Acţiune Comunitară, ce a reunit circa 100 participanţi din mai multe judeţe, printre care şi Maramureş. Juriul competiţiei a fost alcătuit din coordonatorii judeţeni SNAC, psihologi, inspectorul şcolar general al judeţului Satu Mare, psihologi.
Actori implicaţi direct în proiect au fost 4 elevi voluntari din clasa a X–a H de la Colegiul Naţional „Vasile Lucaciu”, care vreme de două luni au pregătit, împreună cu 4 eleve de la Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă CSEI Baia Mare, un program artistic. Cadrele didactice coordonatoare ale concursului au fost Georgiana Petreuş, Claudia Morar şi prof.dr. bibliotecar Petronela Mureşan de la liceul nostru, iar de la CSEI Baia Mare – Ramona Pop şi Monica Baic. Scopul principal al activităţii a fost acela de sensibilizare a tinerilor prin activităţi de voluntariat, prin încurajarea participării lor la acţiuni de benevolat, alături de consolidarea valorilor civice, etice precum solidaritatea, comprehensiunea, empatia, munca în echipă.
După competiţie, am cules câteva mărturii ale elevelor noastre:
Butica Emanuela: „Experienţa trăită în ultimele două luni la CSEI m-a făcut un om mai recunoscător. Deşi la început m-au cuprins emoţiile ştiind situaţia fetelor, am reuşit să mă ataşez de ele, să le înţeleg, ba chiar să le ascult problemele. Fetele cu care am muncit aveau fel de fel de probleme de familie, sănătate… A fost dificil la început să le învăţăm coregrafia, deoarece erau sensibile şi trebuia să fim foarte atente. În final, am participat la un concurs la care am obţinut locul III. După această experienţă, voi aprecia ce mi se oferă, dar mai ales sănătatea şi familia. Am întâlnit multe cazuri în care acest tip de persoane au fost discriminate, însă persoanele din afară nu le cunosc situaţia şi nu au idee cu ce se confruntă zi de zi. Mereu judecăm cartea după copertă, dar hai să vedem ce se ascunde în sufletul acelor persoane.”
Ilieş Iulia: „Aş putea începe prin a spune că experienţa trăită la CSEI a fost una interesantă. A fost destul de greu să comunicăm la început cu fetele de acolo, deoarece avem principii, gânduri, personalităţi diferite. Ele se gândesc la planuri legate de întemeierea unei familii, au griji precum bătăile de acasă, posibilitatea de a rămâne însărcinate. În schimb, grija mea cea mai mare e să termin o facultate bună, să am un viitor. Dacă a fost dificil să facem o coregrafie cu ele, răspunsul este cu siguranţă DA. Mihaela, Alexandra, Elvira şi Flavia sunt fete sensibile, care au nevoie de multă atenţie (lucru care le lipseşte în familie). Necesită mult sprijin moral, vorbe frumoase, iar fără comunicare nu prea puteam face multe. Am aflat foarte multe despre ele şi am rămas impresionată de cât sunt de puternice, neputând să le citeşti povestea din expresiile de pe feţe care, în timpul antrenamentelor, se luminau. Să treci prin violuri, nenumărate bătăi primite de la părinţi, aşa-zişi prieteni, trăind în familii dezbinate care duc grija banilor şi totuşi, la fiecare repetiţie, întâmpinându-ne cu un zâmbet larg. Fetele de la CSEI mi-au dat o lecţie de viaţă şi aş retrăi oricând această experienţă.”
Florişteanu Maria: „Deşi fetele la început au fost puţin dificile, s-au acomodat cu noi şi am reuşit împreună să formăm o echipă şi să realizăm cu doamnele coordonator de la CSEI o coregrafie destul de complexă pentru nivelul lor. Timp de 2 luni, am încercat să cunoaştem caracterul fiecărei fete şi pot spune că, în ciuda aparenţelor, sunt nişte persone implicate, cu dorinţă de muncă şi sufletiste. Am avut mari emoţii în momentul concursului şi credeam că toată munca a fost în zadar, însă atunci când le-am văzut pe fetele de la CSEI că sunt fericite şi au zâmbetul pe buze, am fost foarte mulţumită şi mi-am dat seama că a meritat să mă implic în acest proiect. Dacă ar fi să mai particip şi anul viitor? 100% răspunsul ar fi da, deoarece este ceva nou, care îţi deschide ochii să îţi dai seama că nu totul este roz şi este o lecţie de viaţă pentru fiecare dintre noi.”
Oşan Paula: „Deşi au fost doar două luni, am simţit o transformare radicală atât asupra noastră, ca voluntari, cât şi asupra lor. Am descoperit persoane dornice de a face ceva, de a se implica, ba chiar şi prieteni care m-au ajutat să apreciez mai mult viaţa şi toate facilităţile care mi-au fost oferite de-a lungul ei, facilităţi de care unele persoane, cum au fost fetele de la CSEI, nu au putut beneficia. Mă bucur că am avut oportunitatea de a cunoaşte nişte persoane deosebite de la care, în ciuda deficienţelor, am putut învăţa multe lucruri şi cu care am reuşit să întemeiem o echipă. Aceşti oameni minunaţi pe care i-am cunoscut m-au făcut atât să ies din zona de confort în care mă aflam, cât şi să-mi apreciez mult mai mult familia şi persoanele pe care le iubesc.”
Daniela Sitar-Tăut

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.