Partidele se acuză între ele de totalitarism, confuzie a valorilor, lipsă de bun-simţ, ceea ce divizează societatea românească şi o umplu de ură, pînă la agresivitate verbală. Provocarea politică nu înseamnă să-ţi huiduieşti adversarul, ci să discuţi temele aflate în dezacord, pentru a le lămuri şi a forma opinia comună. Blocarea dialogului duce la stagnarea progresului democratic al ţării!
De actualitate sînt legile justiţiei, modificarea codurilor penale şi de procedură, transpunerea directivelor europene în legislaţia internă şi punerea în acord a unor acte normative cu deciziile Curţii Constituţionale. Opoziţia blochează modificarea legilor organice, iar puterea ameninţă cu ordonanţa de urgenţă. Din această lipsă de colaborare derivă toate neajunsurile. Preşedintele întîrzie demiterea procurorului şef DNA şi numirea noului şef DIICOT. Este invocat referendumul pentru modificarea Constituţiei, cu toate că nici puterea şi nici opoziţia nu dispun de 2/3 din voturi. În schimb, pensiile speciale pentru primari au fost votate de toate partidele politice, ceea ce ne arată că ar putea să existe negociere urmată de înţelegere şi pe alte teme.
Există o etică în politică, justiţie, societate, pe care birocraţia de stat o desconsideră. Cetăţeanul va avea o viaţă echilibrată doar dacă societatea este bine rînduită, căci viaţa prin ea însăşi n-are scop, o trăim doar de drag, deci liniştea socială contribuie decisiv la bunăstare. Scandalul continuu din societate este creat de aceşti politicieni nefericiţi şi de cîştigă şi dacă pierd alegerile, semn de dezechilibru educativ. Fiind mereu supăraţi pe ceva sau pe cineva, se simt inutili şi aleg calea succesului cu orice preţ – aprobă salarii şi pensii (peste puterea ţării) pentru bugetari şi deci şi pentru ei înşişi, dovedindu-şi lipsa de precauţie financiară.
Acţiunile politice trebuie să fie realizate cu prudenţă, luînd în calcul toate părerile, cu seriozitate, pentru a-i convinge pe toţi cei interesaţi de necesitatea unei legi naţionale sau hotărîri locale, însă nu se poate face fără a demonstra logic şi a prezenta temeiuri, argumente, cunoştinţe… Politica raţională se face prin dialog, iar politica ignorantă înseamnă acceptarea războiului verbal, ameninţarea, referirea la formă, urmărirea intereselor private, abandonarea interesului public… Mînaţi de impulsul să-şi justifice banii, politicienii scot pe piaţa ideilor teme contradictorii, se încăpăţînează să fie de-o parte a baricadei, resping orice justificare logică a adversarilor.
Reconcilierea politică rămîne o dorinţă, iar libertatea de a decide trebuie însoţită de conştiinţă morală şi repere etice. Nu poţi reduce totul la ceva îngust, la economie, cum fac cei de dreapta, la protecţie socială, cum fac cei de stînga… Politicienii au datoria să înveţe din catastrofele prin care a trecut ţara, să ia decizii după consultarea persoanelor afectate, să accepte liber consecinţele legilor care stabilesc limita între ce e drept ori nedrept, ce e normal sau anormal. Disputele ireconciliabile izbucnesc din ipocrizia de a susţine principii necuprinse în lege.
Statul se întemeiază pe voinţa generală a oamenilor, acesta este idealul democraţiei, ca toţi cei interesaţi să fie ascultaţi şi să participe la conducerea treburilor publice. Nemulţumirile apar cînd minoritatea acuză majoritatea de totalitarism, cum se întîmplă acum la noi. Problemele contemporane controversate etic sînt: avortul, familia gay, etica medicilor, eroarea judiciară şi răspunderea magistraţilor, evaziunea fiscală şi etica în afaceri, poluarea mediului, etica sportivă şi dopajul, iar peste toate, lipsa de respect pentru muncă şi valoare. Politicile sînt corecte dacă aduc prosperitate pentru toţi, iar politicienii dau dovadă de moralitate dacă sînt model de integritate, omenie şi bun-simţ faţă de adversarii politici şi cetăţenii pe care îi reprezintă.
