Contrastul sărăciei într-o lume bogată

0
749

Ca orice orânduire, şi democraţia îşi are limitele sale: este cea mai scumpă dintre toate orânduirile cunoscute, dar încă nu s-a găsit una mai bună şi mai ieftină care să o înlocuiască. Unul dintre marile neajunsuri ale capitalismului, acolo unde democraţia poate fi deplină, ţine de adâncirea prăpastiei dintre bogaţi şi sărăci.

Nimic nu se pierde, totul se… adună!

Capitalismul aduce bogăţie pentru unii şi multă sărăcie pentru alţii. Binomul bogăţie/sărăcie ne arată că o astfel de orânduire este mai bună pentru unii şi mai rea pentru alţii. Istoria argumentează axioma potrivit căreia bogăţia se mişcă de la o persoană la alta, de la o ţară la alta, de la un imperiu la altul, confirmând în bună măsură zicerea lui A. L. Lavoasier: ”Nimic nu se pierde, nimic nu se creează, totul se transformă”. Goana după avere este un proces perpetuu care însoţeşte evoluţia umanităţii şi se manifestă oarecum diferit de la o orânduire la alta. Unii rezistă, alţii nu!

Auroville – o palidă speranţă pentru un viitor mai bun?!

Oraşul internaţional Auroville (oraşul renaşterii) este un loc în care averea nu mai contează, ci numai Conştiinţa Divină. Auroville este situat în sud-estul Indiei şi s-a înfiinţat în 1968, la iniţiativa doamnei Mirra Alfassa, de origine franceză, zisă Mama. Oraşul nu aparţine niciunui stat şi nu se subordonează niciunui regim politic, nu are o religie şi nici bani. Aici convieţuiesc aproximativ 2.400 de oameni, din peste 50 de culturi şi naţionalităţi care participă activ la o viaţă economică şi socială organizată în mod diferit faţă de oricare altă orânduire. Neexistând formaţiuni politice, viaţa este liniştită. Nu există poliţie sau armată. Nu sunt impozite şi taxe, există doar calea renaşterii. Nu există bogaţi şi nici săraci! Oare nu se plictisesc locuitorii acestui oraş minune?!

România, o ţară a contrastelor!

Economia românească este plină de contraste: un amestec nefiresc de dezordine şi mizerie, de industrie subtehnologizată şi sărăcie lucie pe de o parte şi de bogăţie opulentă şi tehnologii de ultimă oră şi nivel de trai la cele mai ridicate standarde pe de altă parte. Vile cu piscină alături de cocioabe dărăpănate; pe drumurile înguste şi sufocate de aglomeraţii, vedem gonind bolizi printre căruţe, înjurându-i pe bieţii vizitii că se mişcă prea încet cu singurul lor cal putere! Bogăţia, traiul bun şi viaţa liniştită sunt aspiraţii fireşti pentru orice societate. Nefirească este sărăcia, cu tot ce aduce ea! Se spune că sărăcia naşte monştri. Poate şi multă prostie…

Bogăţie vs sărăcie

Bogăţia este înţeleasă îndeobşte printr-o cantitate abundentă de bunuri materiale, de bani sau de obiecte preţioase. În România, oamenii bogaţi şi-au câştigat averile pe cel puţin două căi: una cinstită – din afaceri şi practicarea meseriilor liberale, din muncă salariată sau moşteniri etc. – şi ilegală, necinstită – prin jaf şi devalizarea întreprinderilor şi băncilor statului, prin evaziune fiscală şi corupţie etc. Antonimul bogăţiei este sărăcia, care înseamnă o situaţie dramatică în care oamenii nu-şi pot satisface nevoile primordiale ce ţin de hrană, îmbrăcăminte, adăpost, educaţie. În lume sunt peste 850 milioane de oameni care mor de foame, la propriu. Cum ajung unii oameni săraci? Cauzele sunt multe şi diverse: educaţia, repartiţia inegală a veniturilor în societate, conflictele militare, catastrofele naturale, corupţia, dictatura, greşelile politice, epidemiile, creşterea populaţiei etc.

”Săraca ţară bogată”!

Suntem consideraţi printre săracii Europei. Se spune că sărăcia ţine şi de educaţie, în sensul ei cel mai larg. Oare nu avem o educaţie suficient de bună care să ne scoată din sărăcie? Ori suntem mult prea săraci pentru a avea o bună educaţie? În România anului centenar, 40% din populaţie se află în risc de sărăcie şi excluziune socială, iar peste 48% dintre copii trăiesc în condiţii precare. Să mai spunem că 45% din populaţia ţării este rurală, dintre care două treimi sunt ameninţate de stigmatul sărăciei (nu le ajung banii de la o lună la alta şi se hrănesc cum pot). Însă nu doar cei care trăiesc la sate se confruntă cu aceste probleme, ci şi 32% din populaţia urbană. Cifrele atestă gradul de sărăcie în care trăiesc românii în perioada de creştere economică! Aşezate în contrapunere cu ritmul ridicat al înavuţirii celor 20% din populaţia ţării, rezultatul ne arată că ceva nu este în regulă cu felul în care este gestionată societatea românească.

Gestiunea sărăciei!

În luna mai 2018, onor Guvernul României, prin Ministerul Finanţelor, s-a împrumutat din piaţa financiară (bănci şi instituţii financiare) cu 3,8 miliarde lei. Pentru luna iunie a acestui an, suma cu care se va împrumuta este de aproximativ 3,6 miliarde lei. Împrumuturile sunt destinate acoperirii deficitului bugetar şi finanţării datoriei publice. Creşte economia, creşte şi datoria! Iată un alt paradox de bună gestionare a ţării în anul Centenarului.

Pentru mai multe analize marca Prodatacons, urmăriţi paginile economice ale cotidianului ”Graiul Maramureşului”, accesaţi http://www.prodatacons.ro sau vizitaţi pagina oficială de Facebook Prodatacons.

Conf. univ. dr. ec. Vasile BÎRLE

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.