Bucuria de a ne ruga împreună. Pelerinaj în fascinanta ţară de pe două continente – Turcia (II)

0
184

Oraşul este puternic legat şi de începuturile creştinătăţii. În anul 56 a fost vizitat de Sf. Pavel în timpul călătoriei sale misionare prin Asia, Sf. Ioan Evanghelistul a trăit aici împreună cu Maria, mama lui Iisus. Din această cauză Efesul a devenit în anul 431 locul de desfăşurare al celui de al treilea Sinod Ecumenic.
Casa Maicii Domnului aflată între Efes şi Seljuk, pe colina Coresos este socotită drept locul în care Fecioara Maria şi-a petrecut ultimii 11 ani ai vieţii pământeşti. Maica Domnului a fost adusă în Efes de către Sf. Apostol Ioan Evanghelistul, la scurt timp după învierea din morţi a Domnului Hristos. Hristos aflat pe cruce îi zice Apostolului Ioan să aibă grijă de Maica Sa.
Printre numeroasele şi splendidele clădiri păstrate aici din perioada de glorie a Imperiului Roman se află librăria Celsus (foto 1) biblioteca lui Celsus întrecută pe atunci doar de cele din Alexandria şi Pergam. Ea a fost distrusă şi prădată de goţi în anul 163.
Este a patra zi a pelerinajului nostru, zi în care am vizitat multe şi importante obiective. Cinăm şi camerele curate ale hotelului Dabaklar din Kuşadasî ne cheamă la odihnă.
După ce servim micul-dejun ne îmbarcăm în autocar, ne facem rugăciunile de dimineaţă şi ne îndreptăm spre Pamukkale, spre a vizita cetăţile antice Milet şi Didim. Miletul, oraş grecesc, a fost fondat la sfârşitul mileniului II î.Hr., de ionieni. Distrus de perşi (500 – 494 î.Hr.), refăcut în 479 î.Hr., cucerit de Alexandru cel Mare (334 î.Hr.) a intrat după 133 î.Hr. sub dominaţia Romei. Cetatea Didim este vechi sanctuar la sud de Milet. Templul, sediul unui oracol al lui Apolo a fost jefuit de persani către 494 î.Hr. şi apoi a fost resanctificat în 334 î.Hr., după ce Alexandru cel Mare a cucerit Miletul. Facem un tur panoramic al oraşului Bodrum, fost Halicarnas, oraş antic grecesc, în vestul Anatoliei, o localitate modernă din Turcia, pe o peninsulă din Marea Egee. A devenit capitala Cariei sub conducerea lui Mausol. La moartea acestuia în 353 î.Hr., soţia îi urmează la domnie, Artemisia, care moare la doi ani după soţul său. Artemisa a construit în memoria soţului ei un monument funerar considerat una din cele şapte minuni ale lumii antice, înalt de 49 m, echivalent în zilele noastre cu o clădire cu 16 etaje. Mausoleul a fost realizat în timp de patru ani, început de Artemisa, întrerupt în anul 351, prin moartea acesteia, este continuat de fratele regelui Hidricus. În februarie 1846 ambasadorul Angliei obţine de la sultan permisiunea de a transporta la British Musseum din Londra o serie de fragmente din friza care reprezenta lupta grecilor cu amazoanele. Le-am văzut cu prilejul altui pelerinaj, în Anglia, în „Sala Mausoleului”. Facem o plimbare pietonală la castelul Cavalerilor Ioaniţi, era închis pentru reparaţii pe durata de doi ani.

foto 2

Vizităm Laodiceea, cea mai veche biserică din Asia Mică fondată de fenicieni, sub numele de Ramitha, a primit numele de Laodiceea în cinstea mamei lui Seleucos I în secolul IV î.Hr.
Ne îndreptăm spre cazare, la hotelul Tripolis din Pamukkale. Dimineaţa vizităm primul obiectiv: Pamukkale sau „Castelul de Bumbac”. Această denumire a fost dată deoarece cascada uriaşă de travertin natural seamănă cu un mare castel de bumbac (foto 2). Admirăm faimoasa piscină a Cleopatrei cu apă termală. La 14 km de oraşul Denizli se află satul Pamukkale, cu terasele albe dantelate care sunt o minune a naturii, unică în lume. Apele calcaroase se ridică la suprafaţă la o temperatură de 35 grade Celsius, formând stalactitele de culoare alb –gălbui. Coborâm şi noi una dintre terase, desculţi sau numai în ciorapi, încălţămintea considerând că ar putea produce stricăciuni stratului de calcar. O altă atracţie a satului o constituie ruinele vechiului oraş Hierapolis datând din perioada regelui Eumenos al II lea, al Pergamului. Printre ruine am văzut Teatrul, Biserica Bizantină, Drumul de Marmură, Templele, Necropolele, Arcul lui Domiţian, dar şi Matirionul, locul unde Sf. Apostol Filip a fost omorât.
Plecăm spre Capadocia, pe ruta Pamukkale – Denzili – Konya – Aksaray – Nevsehir – Urgup. La Urgup s-a turnat filmul “Dragoste şi ură” văzut pe ecranele româneşti.
Ajungem la Konya, capitala Imperiului Selgiucid între 1071 – 1308, unde vedem casa dervişilor fondată în 1231 pe ruinele palatului selgiucid şi mormântul lui Mevlana, cel mai mare poet mistic persan, ai cărui discipoli se consideră dervişii rotitori. Ceea ce diferenţiază Konya de celelalte oraşe este atmosfera de exaltare spirituală, creată de dansatorii dervişi. Denumirea ordinului religios al dervişilor dansatori provine de la ritualul de dans pe care îl practică. Dervişii fac parte din ramura ortodoxă a islamului, numită sofism. Dansul lor face parte dintr-o ceremonie a frăţiei religioase. Această frăţie mistică a fost înfiinţată în secolul XIII de către poetul persan Jalaluddin Rumi (1207 – 1273) numit de către ucenicii săi Mevlana. Cel mai cunoscut fragment al ceremoniei dervişilor este dansul rotit, dublat de rugăciune. În timpul rotirii, datorită muzicii ritmice dervişii intră în transă şi în acest fel ei se unesc cu Dumnezeu. Ziua care vine suntem în Capadocia, de care am auzit multe lucruri, urmând să le şi vedem (foto 3). Capadocia ţinut aflat în centrul Anatoliei este unul dintre cele mai frumoase şi mai extraordinare locuri de pe pământul turcesc, renumit pentru peisajul neobişnuit, selenar, pentru oraşele subterane pe mai multe nivele şi pentru cele câteva sute de biserici săpate în stâncă. Vestitul peisaj se datorează erupţiilor vulcanice multiple care au acoperit Capadocia cu un strat gros de praf şi cenuşă vulcanică care în timp, cimentându-se au format tufuri – o rocă moale şi foarte poroasă. Acest extraordinar podiş de tuf a servit, secole la rând, drept adăpost pentru oamenii care şi-au construit peşteri în stâncile vulcanice moi ridicând un oraş unic în felul său, aşa-numitul oraş al troglodiţilor. Mărturii despre primele aşezări pot fi găsite chiar în Biblie, în care se consemnează că triburile musul şi tabal, care trăiau în Capadocia, erau cei mai necivilizaţi oameni de pe pământ. Adevărata invazie s-a petrecut în secolul IV în perioada domniei Sf. Vasile, episcop al Cezareei, care a început să practice rugăciunea alături de pustnicii veniţi din Bizanţ, în căutarea izolării, Capadocia devenind unul dintre cele mai importante centre ale Bisericii Ortodoxe.

foto 3

Sfântul Vasile din Cezareea, cunoscut şi sub numele de Sfântul Vasile cel Mare (aprox. 330 – 379), unul dintre cei trei părinţi fondatori ai Bisericii Capadociene (ceilalţi doi fiind Grigore de Nazianz şi Grigore din Nissa), care au stabilit primele reguli călugăreşti în ritul bizantin. Operele sale teologice au dus la formularea dogmei Sfintei Treimi. Săpate în stâncă bisericile şi capelele nu sunt cu nimic mai prejos de cele aflate pe sol. Au bolţi, arcuri de portic, fresce frumoase şi tablouri înfăţişând scene biblice cu sfinţi şi cu Iisus Hristos. Cele mai interesante biserici şi mănăstiri pot fi admirate în împrejurimile văilor Göreme şi Ihlara.
Capadocia are încă o particularitate – oraşele subterane supraetajate din care cele mai cunoscute sunt Kaymakli, Derinkuyu şi Soganli. Aşezările subterane ajung până la opt etaje săpate în stâncă. Ele formează un sistem amplu de tunele cu toalete, magazii pentru arme, alimente şi apă, încăperi locuibile, biserici şi cimitire. Arheologii sunt de părere că aceste oraşe au apărut în urmă cu aproape 4.000 de ani şi au fost locuite, cel puţin până în secolul al VIII –lea sau al VII – lea î.Hr. Aminteşte de ele printre alţii şi istoricul antic Xenofon.
După două zile de şedere în Capadocia, ne continuăm pelerinajul nostru cu destinaţia Istanbul. Ne oprim la Ankara, pentru a vizita muzeul şi mausoleul lui Mustafa Kemal Atatürk. Partea centrală a mausoleului este o clădire neoclasică cu o lungime de 57 m, lăţimea 42 m şi înălţimea 17 m, conţinând sicriul preşedintelui aşezat sub un sarcofag de marmură în sala Onoarei. S-a născut la Salonic, în Grecia în 1881, soldat, om de stat, şi reformator, întemeietorul şi primul preşedinte (1923 – 1938) al Republicii Turcia. A modernizat sistemul juridic şi educaţional al ţării şi a încurajat un stil de viaţă occidental prin adoptarea alfabetului latin şi al sistemului onomastic european. A murit la 10 noiembrie 1938, în fosta reşedinţă a sultanilor, palatul Dolmabahce. Aici avea o cameră de lucru modestă, un birou, o măsuţă şi câteva scaune – contrastând flagrant cu fastul strălucitor în care trăiseră ultimii sultani ai Imperiului. (va urma)

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.