Aurul şi ispita

0
204

Anul 1848 marca începutul unui episod fierbinte din viaţa Americii şi nu numai: „Goana după aur”. Ştirea că în California există aur a atras într-un singur an 40.000 de aventurieri din toate părţile lumii. Din satul Lucăceşti, comuna Mireşu Mare, a plecat un grup de oameni: bunicul meu după mamă, Cristian Ianos a Lişchi, fratele lui, Cristian Ignat, Buciuman Vasile a moaşei, Coza Grigore de pe beci şi alţii. Abundenţa de minereu îi asigura unui căutător un câştig mediu de 20-30 dolari pe zi, profit imens pentru acele vremuri. Pe când au ajuns ai noştri, se cîştiga 10-15 dolari pe zi. Printre ei se afla şi un tânăr scoţian, care a fost de la început, Jeems Pipers. După şapte luni de trudă, s-a socotit înstărit ca să se întoarcă acasă în Scoţia, să-şi caute o fată şi să se însoare. Când a ajuns în New Orleans, curiozitatea i-a fost atrasă de o gloată care căsca ochii spre curtea unui cetăţean. Dincolo de poartă, se derula un târg de sclavi. Curios, Jeems s-a amestecat în mulţime. În scurt timp, pe platformă a fost adusă o negresă tânără. Fata era graţioasă şi neaşteptat de frumoasă. Amărâtă, ochii ei ocoleau privirile celor din jur. Licitaţia începu şi, curând, ofertele ajunseseră să depăşească preţurile obişnuite. Bărbaţii nu conteneau cu glume fără perdea. După câteva minute, un bărbat fercheş a aruncat un preţ care i-a scos pe toţi din cursă. „O dată pentru Nancy … De două ori pentru Nancy!!” Deodată s-a auzit un strigăt: „Eu dau dublu”. Ochii tuturor s-au întors surpriză spre un individ cu înfăţişare de miner, a cărui faţă era roşie de emoţii. Suspicios, licitatorul i-a făcut semn să se apropie. “Vreau să văd banii…” Pe când Jeems punea aurul pe masă, licitatorul a împins fata cu un gest nelalocul lui către străin: „Luaţi-o, domnule, şi … să vă fie de bine!” Printre râsete şi cuvinte de invidie, fata a ajuns în dreptul lui. El i-a întins mâna, dorind s-o scoată din gloată. “Nu mă atinge!” i-a şoptit fata. Fără să-i spună un cuvânt, Jeems a luat-o spre centru. Când a găsit ce căuta, a lăsat fata în dreptul uşii deschise şi a intrat înăuntru. La masă, un bătrânel cu ochelari. După un sfert de oră de discuţii aprinse şi ceartă, bătrânul i-a luat în silă banii, a dispărut după o perdea şi s-a întors apoi cu o hârtie în mână. „Hai, semnează aci!” Jeems a luat hârtia, a ieşit şi i-a făcut fetei semn să-l urmeze. După ce a dat colţul, tânărul s-a oprit. A mai citit o dată hârtia … după care i-a întins-o. „Ia-o, Nancy. Ăsta-i actul tău de răscumpărare. Eşti liberă”. Fata continuă să-şi ţină încăpăţânat ochii în pământ. “Ia-o, nu înţelegi? E actul care te face om liber…” „De ce-ţi baţi joc de mine?” a răbufnit Nancy. „Nu, fată! Ascultă-mă. Acest act este dovada răscumpărării tale. De azi eşti o fiinţă liberă … Nu înţelegi?” Fata a luat mirată hârtia cu pecete. L-a privit pe miner. „Cum? Adineauri m-ai cumpărat … şi acum îmi dai drumul?” „Ascultă, fată! De asta te-am cumpărat. Ca să-ţi redau libertatea.” Nancy s-a prăbuşit la pământ, plângând în hohote cu voce tare, şi i-a cuprins cizmele murdare: „O, stăpâne … Lasă-mă să vin cu tine! Am să-ţi slujesc cât oi trăi. Tu m-ai răscumpărat ca să mă faci liberă. Mulţumesc lui Dumnezeu şi ţie, Jeems, pentru fapta creştinească făcută”.
Nicio comoară pe pământ nu e ca sufletul de scumpă, dar sufletul rămâne, rămâi în nemurire, prin jertfa lui Isus Cristos.

A consemnat Victor CIRŢIU

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.