Episcop Alexandru Mesian: “File din viaţa mea”, vol. II

0
364

După trei ani de la apariţia primului volum autobiografic cu titlu omonim, harnicul Episcop Greco-Catolic de Lugoj, Prea Sfinţitul Alexandru Mesian, aduce în faţa cititorilor noi amănunte din viaţa personală, îngemănată cu cea a Bisericii Române Unite cu Roma.
Pornind de la studiul propriului dosar de la Arhivele Securităţii (Dosarul CNSAS identificat ca I.969603), autorul a purces la o adevărată aventură personală pentru a scoate la lumină mărturiile unei comunităţi. Drumul nu a fost uşor, aşa cum reiese din scrisoarea cu nr. P/1908/2007, trimisă solicitantului din partea CNSAS cu privire la dreptul de a-şi studia propriul dosar, în care sunt consemnate toate urmăririle numitului Mesaroş Alexandru (cu numele Mesian autorul este cunoscut de la numirea ca Episcop, 1994) în perioada 1979-1989. Dovadă perfectă că Biserica Unită cu Roma Greco-Catolică a fost mereu vie, documentele nu fac altceva decât să oglindească toată maşinăria diabolică cu care s-a încercat desfiinţarea acestui cult, dar şi efortul clerului de a ţine cârma dreaptă pe valurile istoriei. Găsim nume de preoţi şi credincioşi care au marcat evoluţia acestui rit în nord-vestul ţării şi legăturile lor cu greco-catolici din alte colţuri ale ţării. Paginile cărţii ”vorbesc” despre evenimente speciale precum cea a hirotonirii sau înmormântării unor preoţi, fiind descrisă întreaga atmosferă a deplasării la locul de desfăşurare a evenimentului. Remarcabil în toate aceste relatări este faptul că, în timpul pelerinajelor efectuate, niciun informator nu a notat vreo atitudine duşmănoasă la adresa statului, ceea ce demonstrează o loialitate perfectă a greco-catolicilor faţă de România. Devotamentul faţă de ţară şi munca tăcută, dar consecventă a acestei comunităţi condusă de înalţi prelaţi sau preoţi iese în evidenţă din fiecare filă a cărţii. Sunt amintite multe nume din care citez: Cardinal Alexandru Todea, Episcop Ioan Dragomir, actualul Cardinal Lucian Mureşan, viitorul Episcop Ioan Şişeştean, preoţii Mesaroş (Mesian) Alexandru şi Simion, Casile Mare, Gheorghe Marian, Gheorghe Dipşe, Andrei Răfan, Eusebiu Făt, Ioan Lazăr. Efervescenţa luptei greco-catolicilor pentru a-şi păstra identitatea religioasă este fascinantă prin dârzenia remarcabilă de care au dat dovadă mulţi membri ai cultului (impresionante sunt, în acest sens, paginile despre Cornelia Paşca – sora Cornelia -, fiică de preot greco-catolic din Lăpuşul Românesc, care a renunţat la o frumoasă carieră de inginer chimist pentru a se călugări şi care a înfruntat, după 1948, toate persecuţiile abătute asupra Bisericii Greco-Catolice). Sunt inserate în volum şi scurte creionări ale diverselor personalităţi din rândul clerului care definesc, în puţine cuvinte, adevărate portrete. Aflăm astfel, de la informatorul Kozma Gheorghe, că Mesaroş (Alexandru) îl ”ajută pe Marian (Gheorghe), e în apropierea episcopului, e băiat serios, blând şi serviabil”, iar despre actualul Cardinal Mureşan Lucian că ”e un băiat foarte modest, nu se amestecă în treburi. A vrut să fie preot şi şi-a atins scopul”. Interesante, dar dureroase, deopotrivă, sunt paginile în care sunt relatate fricţiuni personale şi din interiorul Bisericii, precum şi momentele în care s-a vrut anihilarea acestui cult, în Baia Mare, prin instalarea, în casa Părintelui Marian Gheorghe (ajuns la bătrâneţe singur – doar cu un fiu care locuieşte, împreună cu familia, la Galaţi) a unor falşi preoţi şi episcopi. De o mare valoare documentară sunt paginile ce cuprind perioada de după moartea Prea Sfinţiei Sale Episcop Ioan Dragomir: 1985-1989. Nu mai puţin importante decât conţinutul cărţii sunt câteva anexe din care aflăm: atmosfera existentă la înmormântarea părinţilor fraţilor Mesaroş, într-un tabel nominal descoperim persoanele întrunite în Baia Mare, str. Baia Sprie nr. 54, la locuinţa Părintelui Marian Gheorghe, în ziua de 18.03.1984, alte două tabele edifică cititorul cu privire la existenţa Bisericilor Unite cu Roma-Greco-Catolice de rit bizantin. Un loc important în construcţia volumului îl ocupă fotografiile din final care demonstrează ”pe viu” activitatea intensă a acestei Biserici în anii grei ai persecuţiilor.
Axată pe documente de arhivă (comentate, din loc în loc, cu multă obiectivitate şi sinceritate), cartea editată la Editura Surorilor Lauretane în anul Centenarului Marii Uniri din 1918 demonstrează, încă o dată, verticalitatea şi patriotismul acestui cult religios, dincolo de lupta proprie pentru a-şi păstra vie credinţa.
Antoaneta TURDA

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.