Pe urmele delegaţilor maramureşeni ai Marii Uniri de la 1918 (7)

0
447

• Studiu de caz: preotul Ioan Artur Artemiu Anderco •

Continuând seria delegaţilor la Marea Adunare de la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918 prezentăm în acest număr o altă personalitate a Bisericii Române Unite cu Roma: protopopul şi arhidiaconul Ioan Artur Artemiu Anderco (1882-1932).
Provenea dintr-o veche familie românească de origine sătmăreană. S-a născut în anul 1882, în comuna Odoreu, judeţul Satu Mare, în familia preotului greco-catolic Vasile Anderco (1849-1909), şi a Terezei Anderco, născută Pop, fiica preotului din Odoreu pr. Ioan Pop (1809-1900). Primeşte la botezul oficiat de bunicul său pr. Ioan Pop, numele de Ioan Artur Artemiu Anderco, după câte se pare, în memoria medicinistului şi literatului Ioan Artemie Anderco (1853-1877).
Studiile primare le urmează în localitatea natală între 1889-1893, ca mai apoi să plece la Satu Mare unde să urmeze Şcoala secundară (1893-1897) şi apoi Liceul Romano-Catolic (devenit, astăzi, Colegiul Naţional „Mihai Eminescu”) între anii 1897-1901. După liceu, este admis în anul 1901 la Academia teologică din Gherla pe care o finalizează în anul 1904. După absolvire, s-a căsătorit în 1905 cu Alexandrina Pop, fiica protopopului Alexandru Pop şi a Elenei Breban, din localitatea Apa, judeţul Satu Mare, şi au avut patru copii: Alexandrina, Artur (1908-1943) avocat, conducător al săptămânalului „Graiul Maramureşului” din Sighet; Tiberiu (decedat tânăr în 1938) şi Elena. La scurt timp după căsătorie, în toamna anului 1905, a fost hirotonit preot de către episcopul Ioan Szabo al Gherlei (1836-1911) şi trimis ca vicar parohial (cooperator) în oraşul Baia Mare, unde a slujit ca preot şi profesor de religie sub coordonarea protopopului Alexandru Breban, unchiul după mamă al soţiei sale, şi unde a contribuit şi el la ridicarea Bisericii catedrale din Baia Mare cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Pe 12 iulie 1908, este numit paroh în localitatea Bogdan Vodă (pe atunci Cuhea). Aici rămâne până în anul 1917 când este chemat să preia parohia Ieud. La Bogdan Vodă se va ocupa de construirea unui nou edificiu şcolar, precum şi de înzestrarea acesteia. Tot aici, cu sprijinul învăţătorului, înfiinţează un cor la biserică, iar o vreme va prelua şi funcţia de dascăl activând concomitent şi în cadrul „Astrei”, sprijinind demersurile scriitorului Radu Rosetti (1853-1926), pe care l-a şi găzduit de mai multe ori. Transferat la Ieud, preotul Artemiu Anderco va sluji la Biserica din Deal, cunoscută sub numele de „biserica voievodului Balcu” timp de 15 ani, până la moarte. La Ieud, preotul Anderco se implică în problema şcolară pe care o gestionează cu multă pricepere, reuşind să dea o continuitate educaţiei, colaborând foarte bine cu preotul capelan Emil Fuciec (1886-1980) ce va îndeplini rolul de învăţător până în 1917, iar după plecarea acestuia pe front, o duce ca dascăl suplinitor pe Lucreţia Zoicaş (probabil fiica preotului Zoicaş Aurelius care a slujit la Ieud) căreia îi oferă un venit de 420 coroane. Destoinicia pe partea administrativă şi respectul câştigat în faţa credincioşilor şi preoţilor din regiune, dar şi a autorităţilor ecleziastice de la Gherla vor duce în scurt timp la numirea sa în funcţia de notar districtual, apoi de protopop de Iza şi arhidiacon. În pragul demersului de Unire a Transilvaniei cu Regatul României şi în virtutea funcţiei pe care o deţinea, este ales delegat al Cercului electoral Vişeu la Adunarea de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia. Întors acasă de la Alba Iulia, îşi continuă activitatea pastorală, iar între preocupările sale la loc de cinste s-au numărat cele privind emanciparea ţăranului român şi conştientizarea rolului şcolii în formarea generaţiilor de intelectuali, o muncă pe care o va duce mai departe şi fiul său Artur-Tili (1908-1943). Preocupările sale culturale privind istoria Maramureşului au fost evidenţiate de găsirea la Ieud în podul Bisericii de lemn din Deal a unui manuscris valoros cunoscut sub numele de „Codicele de la Ieud”, manuscris datat de prof. Dumitru Şerbu ca fiind scris în anul 1391. Manuscrisul cuprinde „Legenda Duminicii” şi două predici legate de Joia Mare şi Duminica Paştelui. În august 1921 manuscrisul a fost donat Muzeului Maramureşului, şi expus de către Departamentul „Astra” din Sighetu Marmaţiei, iar la semnalarea lui Andrei Bârseanu (1858-1922) a fost dus şi prezentat Academiei Române în şedinţa din 11 noiembrie 1921. Pe tărâm politic bucurându-se de un prestigiu remarcabil este ales în perioada 1927-1928 senator, reprezentând judeţul Maramureş.
Din păcate, se îmbolnăveşte de tânăr şi la numai 50 de ani se stinge din viaţă pe data de 7 octombrie 1932, fiind înmormântat două zile mai târziu, pe 9 octombrie, într-o zi de duminică, în cimitirul Bisericii din Deal din Ieud, în prezenţa a 14 preoţi conduşi de canonicul Ilarie Boroş delegat de episcopul dr. Alexandru Rusu să coordoneze celebrarea, precum şi a câtorva sute de credincioşi satele de pe Valea Izei. Prietenii săi, preotul Ioan Dunca şi Gavril Cosma, vor sublinia în discursurile lor rolul şi locul avut de distinsul arhidiacon şi protopop Ioan Artur Artemiu Anderco.
pr. Ioan TÎMBUŞ
Centrul Universitar Nord Baia Mare

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.