Ambasadele “străine”

0
274

Ambasadorii în România din 12 state occidentale susţin că modificarea Codului penal va slăbi statul de drept şi va compromite lupta împotriva corupţiei. De vreme ce codul va fi supus controlului de constituţionalitate, îngrijorarea ambasadorilor nu este justificată. (Ion Creangă a ironizat îngrijorările exagerate în “Povestea prostiei”!)
După aderarea la UE, România şi-a pierdut o parte din autonomie şi puterile occidentale influenţează politica românescă. Prin Tratatul de aderare din 2007, am acceptat ca legile europene să prevaleze în faţa celor româneşti, dar intervenţiile străine n-ar trebui să manipuleze, iar ambasadorii n-au căderea să intervină în treburile legislative ale ţării gazdă.
Apelul ar fi util dacă ambasadorii ar compara legislaţia noastră cu cea din ţările lor şi ne-ar convinge ce să facem, însă cei 12 “apostoli” europeni nu aduc nici un fel de argument. Mesajul acesta este totuşi mai elegant faţă de altele de pînă acum, le recomandă partidelor să evite schimbările legislative care ar slăbi statul de drept, să nu facă paşi înapoi şi să apere independenţa procurorilor şi judecătorilor. Se vede aici intenţia ambasadorilor: să ţină partea magistraţilor.
Nu credem că există partide împotriva independenţei puterii judecătoreşti, de vreme ce toate instituţiile judiciare sînt finanţate de la bugetul de stat “din plin” şi puterile executivă şi legislativă nu intervin în chestiunile profesionale ale justiţiei. Inspecţia judiciară, de exemplu, este finanţată anual cu 10 milioane euro, însă eficienţa este nulă, nici într-o sută de ani inspectorii nu vor curăţa sistemul, magistraţii abuzivi nu vor fi excluşi din sistem. Scopul ca puterea judecătorească să fie absolut independentă este un experiment pe care nu-l acceptăm – să încerce în ţările lor!
Statul democratic are dezavantajul că are trei puteri, un fel de “sfîntă treime” cu ochiul preşedintelui în mijloc, uşor de dezbinat. Statele străine s-au plasat de partea justiţiei şi o susţin fără nuanţe, iar ambasadorii încurajează populaţia să apere “combaterea corupţiei şi construirea unui stat de drept” (altfel spus, încurajează indirect populaţia să protesteze în stradă şi susţin ruptura politică, ceea ce înseamnă stagnare. Conservatorismul ambasadorilor este păgubos, societatea românească are nevoie de mobilitate, să caute soluţii noi, să păstreze ce se dovedeşte bun.
Ministrul de externe are obligaţia să ceară lămuriri: cine sînt semnatarii apelului făcut public de Ambasada SUA şi de ce sînt ei nemulţumiţi, concret. Pare ciudat, ambasadorii acestor state liberale apără acasă la ei drepturile omului în cel mai înalt grad, dar recomandă pentru România legi care restrîng drepturile omului şi permit abuzurile justiţiei, deci conchidem că intervenţia celor 12 state este interesată, are ţeluri politice subterane. Românii acceptă schimbările, dar pentru cel puţin un secol nu sînt dispuşi să-şi negocieze: libertatea de a gîndi şi a alege, religia creştină şi cultura mioritică, familia care face copii…
Reprezentanţii guvernelor străine ne cer să le adoptăm părerile, dar experienţa de 28 de ani în democraţie ne arată că legile trebuie să reprezinte interesele unor categorii largi de oameni. Legile justiţiei nu trebuie create special pentru judecători şi procurori, ca ei să aibă linişte şi salarii mari. Le atragem atenţia că procesele n-ar trebui să dureze zece ani, iar erorile judiciare n-ar trebui să rămînă nesancţionate de sistem. Justiţia nu trebuie transformată într-o superputere!
Lipsa de respect a ambasadorilor faţă de puterile legitime legislativă şi executivă este evidentă, apelul a fost transmis prim mass-media, nu pe căi diplomatice. Guvernul ar face bine să nu ignore această jignire şi să răspundă, deoarece nimic nu-i deranjează pe ambasadori mai tare decît adevărul democratic că aşa vrea poporul să fie!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.