Marea Unire, dulce ca mierea şi amară ca fierea (fragment)

0
654

Vicepreşedintele Ştefan Pop Ciceu şi-a ţinut şi el discursul, încheind cu: „Trăiască România Mare, de la Nistru pân’ la Tisa!”
Când maramureşenii au auzit urarea, au rămas stupefiaţi, cu „gurile căscate”, fără să aplaude…
– Cum? Am auzit bine?
Apoi, desmeticiţi, când uralele au încetat, au început ei.
– Noi n’am venit la Alba Iulia să punem hotar pe Tisa, ci am venit să împingem hotarul până la graniţa cu Galiţia, ca România să cuprindă între hotarele ei întreg Maramurăşul şi cel de peste Tisa!
Bătrânul Ciceu Pop a rămas puţin descumpănit la această intervenţie, dar fiind inteligent, cult şi experimentat în ale discursurilor, şi-a revenit după câteva secunde, încercând să lămurească asistenţa că se referă numai la ţinuturile din­spre Ungaria şi a încheiat cu: „Trăiască România Mare de la Nistru şi până dincolo de Tisa!”
Dar pentru unii dintre moroşenii delegaţi afirmaţia şi momentul au rămas ca un fir de nor negru pe un cer albastru fără nori. Ciceu Pop, ardelean fiind, a fost surprins de intervenţia maramureşenilor: nu până la Tisa, ci până dincolo de Tisa! Deci şi el gândea ca şi ceilalţi politicieni: pân’ la Tisa! Dar care Tisa? Cea care curge de la Est spre Vest şi care taie Maramureşul ca apă interioară, sau cea care de la Bodrog, care curge pe direcţia Nord-Sud, despărţind Câmpia Panonică de zona Debreţinului, până unde ajung românii în masă şi care curge paralel cu Nistrul între distanţe de mii de kilometri?!
După acest mic incident, Adunarea a constituit Marele Sfat Naţional, ca organ legislativ, şi Consiliul Dirigent, ca instrument executiv, preşedinte fiind ales Iuliu Maniu, iar sediul a fost stabilit provizoriu la Sibiu.
***
Părintele Simion Balea s’a întors acasă de la Alba Iulia cu un cui în suflet, la fel ca şi aproape întreaga delegaţie moroşană. ”Ce-a voit să spună versul acela eminescian: De la Nistru pân’ la Tisa?! Doară Maramurăşul nostru două treimi este dincolo de Tisa, pe malul drept al râului. Apa asta nu’i aici o apă de graniţă, ci o apă de mijloc. Atunci de ce?
De când s’a întors de la Alba Iulia, gândul acesta nu’l mai slăbeşte, ori cum îl întoarce pe toate feţele, tot nu’i dă de capăt!…

Teresia Bolchiş TĂTARU

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.