Scenarii privind evoluţia sistemului public de pensii din România

0
486

Problema sistemului public de pensii din România rămâne în actualitate. Specialiştii din domeniu invocă prognozele, statisticile şi trendul demografic pentru a atrage atenţia asupra unor viitoare probleme grave cu care se va confrunta sistemul în viitorul apropiat. Politicienii fac deja corecţii privind repartizarea contribuţiilor la Pilonul 1 şi Pilonul 2 de pensii, din cauza deficitului bugetar uriaş.

Două tabere

În faţa acestei provocări, persoanele active (aflate în câmpul muncii, viitori pensionari) se împart în două categorii: o parte recurge la un plan de economisire, printr-o pensie privată facultativă, în timp ce restul se amăgeşte cu ideea că statul va găsi cumva o soluţie. Se invocă, în această ultimă chestiune, posibilitatea ca Pilonul 1 de pensii să funcţioneze, la fel ca şi Pilonul 2, ca o sumă de conturi individuale. Adică, banii cu care contribuie persoanele active să se acumuleze într-un cont, iar acesta să genereze randament. Numai că, din punct de vedere tehnic, acest lucru nu e posibil, deoarece nu ar mai exista fonduri pentru plata pensionarilor din prezent. Oricum, deficitul fondului de pensii este uriaş, datorită numărului tot mai mare al pensionarilor şi a numărului tot mai mic al persoanelor active, care contribuie la Pilonul 1 de pensii. A orienta brusc toţi banii din Pilonul 1 spre conturi individuale, ar duce la un colaps al sistemului public de pensii şi, implicit, la o catastrofă socială în România.
Se invocă apoi faptul că multe persoane contribuie ani şi zeci de ani la sistemul de pensii şi, în urma decesului (boli, accidente etc) beneficiază de banii de pensie un interval scurt de timp. E adevărat, numai că banii respectivi nu s-au acumulat nicăieri, pentru ca alţii să beneficieze ulterior de ei. Pe de altă parte, destul de repede locul acestor persoane este luat de alţi pensionari.

Soluţiile statului

Din păcate, statul nu are prea multe soluţii în privinţa salvării sistemului public de pensii. Ar putea, cel mult, să crească vârsta pensionării (de la 63/65 de ani, în prezent, la 65/65 sau chiar 65/67), astfel încât românii să beneficieze de banii de pensie un interval mai scurt de timp. Apoi, ar putea să îngheţe nivelul pensiilor, pentru că orice creştere ar duce la un deficit şi mai mare. O altă soluţie ar fi creşterea contribuţiilor la sistemul de pensii (peste nivelul de 25% din venitul brut, cât este în prezent, şi care însumează atât Pilonul 1, cât şi Pilonul 2, administrat privat). Următorul pas ar fi scăderea valorii punctului de pensie, astfel încât bani să ajungă la toată lumea, chiar dacă sunt mai puţini.
Tabloul sumbru al acestui scenariu ne arată o Românie dominată de pensionari, cu un standard de viaţă scăzut, sub pragul sărăciei.
Planurile de economisire individuale par a fi o alternativă viabilă.

Dorin ŞTEF

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.