America vicontelui Alexis

0
225

În vara americană, m-am aplecat asupra unei cărţi care m-a fascinat. Cu regretul că am descoperit-o târziu, mă încumet să vă recomand autorul şi cartea. Este vorba despre Alexis viconte de Tocqueville (1805-1859), născut la Paris într-o familie de viţă nobilă din Normandia. A fost istoric, filozof, om politic, sociolog şi, mai cu seamă, un fin observator al democratizării societăţilor moderne. Un aristocrat a scris despre declinul iminent al aristocraţiei. La 21 de ani, licenţiat în drept. Audiază cursurile despre istoria civilizaţiei europene la Sorbona. Devine membru al Academiei Franceze la 36 de ani.
Intrat în magistratură, se iveşte ocazia de a face o călătorie în Statele Unite, pentru a analiza sistemul penitenciar. Împreună cu prietenul Beaumont, călătoreşte prin Lumea Nouă aproape nouă luni, având revelaţia unei societăţi diferite de cea franceză. Nepotul lui Chateaubriand este interesat de funcţionarea statului de drept. Constată că America este ţara în care democraţia şi-a atins limitele naturale. Opera sa fondatoare: „Despre democraţie în America”, în două volume (1835 şi 1840), a avut răsunet în Europa şi America. Liberalismul său politic, economic şi social a influenţat generaţii întregi de istorici şi gânditori, între care: Max Weber, Raymond Aron, Francis Fukuyama ori Francois Furet. Ultimul este autorul prefeţei la versiunea românească din 2017 (Humanitas).
Există o taină la originea călătoriei vicontelui în America. Analiza sistemului penitenciar ar fi fost un pretext. Cert este că vicontele Alexis a intrat în istorie ca autorul celei mai bune cărţi scrise vreodată despre democraţia de peste Ocean. Cheia fascinaţiei stă în ineditul temelor abordate, teme ce sunt mai actuale ca niciodată. În timpul lecturii am avut sentimentul că tomul a fost scris nu cu multă vreme în urmă. Dar ce este atât de cuceritor în această carte? În cele 879 de pagini, autorul este preocupat de analiza stării sociale, politice, juridice şi economice a americanului, nu de istoria lui.
Sumar, amintesc că vicontele Alexis abordează problema societăţii civile, raportul dintre religie şi democraţie, între libertate şi egalitate, moravurile democratice, individualismul, patriotismul ori rolul intelectualului în politică. Sunt cumva teme desuete în ziua de astăzi? Nicidecum. Este un excelent manual pentru cei care fac politică, legi ori comentează fenomenele din societate. Care este relaţia dintre justiţie şi politică. Ce influenţă are democraţia asupra mişcării intelectuale, a sentimentelor ori moravurilor. Constată autorul că între religie şi democraţie nu există nepotrivire.
Am remarcat că vicontele Alexis nu a venit în America să caute un model, ci un principiu de studiat, o întrebare de rezolvat, sau în ce condiţii democraţia ar putea aluneca spre dictatură. Mai relevă faptul că America a ocolit starea rurală în societate, iar condiţia generală a bunei funcţionări a regimului federal o constituie cultura politică. Democraţia este puterea poporului bine informat. O altă consta­tare: „În America există idei şi pasiuni democratice, în Franţa avem încă pasiuni şi idei revoluţionare”.
Scria vicontele Alexis în urmă cu aproape două veacuri: „În concepţia celor care ajung din întâmplare la putere, există ceva grosolan şi vulgar care contaminează mulţimile. Ceea ce este de temut nu este priveliştea imoralităţii celor mari, ci a imoralităţii care duce la mărire. În democraţie, cetăţenii simpli văd un om ieşit din rândurile lor, care în câţiva ani dobândeşte bogăţii şi putere; acest spectacol le aţâţă uimirea şi invidia, ei vor să afle cum cel care ieri era egalul lor este astăzi împodobit cu dreptul de a-i conduce. Se produce, astfel, un fel de amestec odios între noţiunile de josnicie şi putere, decădere şi succes, utilitate şi dezonoare”.
Vicontele Alexis este în bună parte contemporanul nostru.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.