Justiţia la comandă secretă

1
203

Instituţiile de stat n-au conştiinţă, aplică legea în orb, iar cînd sistemul dă rateuri sau nu funcţionează, atunci statul nu-şi cere scuze pentru erorile făcute, ci victimele însele trebuie să se lupte pentru dreptate. Prin protocoalele din perioada 2009-2016, mecanismul justiţiei române a scăpat de sub controlul democratic şi Parlamentul trebuie să îl readucă la transparenţă şi legalitate. Statul are datoria să impună dreptatea şi să justifice morala.
Politicienii şi juriştii discută de doi ani despre aceste protocoale secrete, deconspirate iniţial prin decizia Curţii Constituţionale. Dar efectele înţelegerilor conspirative dintre serviciile secrete şi instituţiile de stat, cu precădere cu cele din justiţie, n-au fost cuan­tificate. A venit momentul ca protocoalele să fie nu doar criticate, ci sperăm că efectele negative vor fi şterse, că sentinţele date în baza interceptărilor abuzive vor fi revizuite.
Ministrul Tudorel Toader a propus o ordonanţă de urgenţă pentru rezolvarea acestei probleme, dar pare să fie un exces de zel din partea sa, de vreme ce nu Guvernul, ci Parlamentul este organul legislativ abilitat de Constituţie să legifereze. În acest caz, parlamentarii reprezintă o mai bună garanţie că legea de revizuire reprezintă întocmai voinţa românilor şi că vine în interesul general al societăţii, nu al unor grupuri sau indivizi.
Încrederea cetăţenilor în sistemul de justiţie trebuie să se întărească, iar dacă protocoalele nedrepte au stat la baza unor bănuite abuzuri ale justiţiei, atunci vom accepta să fie anulate. Ne-am cîştigat libertatea în 1989, însă în 2009 serviciile secrete au intrat din nou în viaţa privată a cetăţenilor, pe motivul luptei anticorupţie. Pînă la poliţia politică mai e doar un pas, de vreme ce justiţia a fost pusă mai presus de legile oficiale, fiind reglementată de norme ascunse opiniei publice.
Pe lîngă rolul de a da fiecăruia ce i se cuvine (pedeapsă după faptă), justiţia are şi obligaţia să repare pagubele pe care le-a produs prin necorelarea obligaţiilor cu drepturile pe care le are. Nu este legal şi nici moral ca magistraţii să aplice protocoale scrise pe care românii nu le cunosc. Iar spionarea cetăţenilor nu-i democratică, doar un stat abuziv face aşa ceva.
Una dintre condiţiile libertăţii umane este ca statul să nu se amestece în viaţa noastră privată, lucrătorii din organele de forţă ale statului să nu se dedea la şantaje şi ilegalităţi, cum se întîmplă. Respectul pentru viaţa privată este comandamentul democraţiei, nu-l putem ceda statului. Sîntem preocupaţi şi de condamnarea corupţilor, dar trebuie să existe o cumpănire între persoană şi grup, între interesele private şi cele ale comunităţii. Statul nu are conştiinţă, noi avem.
România, alături de statele occidentale, este îngrijorată de corupţie şi s-a decis să aloce fonduri importante pentru a combate evaziunea fiscală şi alte fapte de acest fel. Dar prima noastră grijă este aceea ca poliţiştii, procurorii şi judecătorii să fie persoane integre, apte profesional şi moral, supuse constant unor controale inopinate, astfel ca sistemul să fie curăţat de persoanele incompetente şi care abuzează de funcţia lor, plasîndu-se deasupra legii.
Ordonanţa de urgenţă propusă de ministrul justiţiei ar duce la rejudecarea unui număr semnificativ de cazuri judecate definitiv, iar calea extraordinară de atac ar pune sub semnul întrebării principiul neretroactivităţii. Ne aflăm însă într-o situaţie excepţională (de care nu ştia nici Comisia Europeană). Timp de 7 ani, justiţia a apelat la serviciile de informaţii pentru a intercepta abuziv convorbirile a sute de mii de persoane suspecte că ar face acte de corupţie, viaţa privată a sute de mii de oameni cinstiţi fiind spionată.
Încrederea în justiţie se va întări dacă sentinţele nedrepte vor fi corectate şi dacă SRI nu va mai interveni în justiţie şi o va lăsa să acţioneze independent.

1 COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.