Martor la izvoare • A fost odată o formaţie coregrafică de poveste

0
172

Eram student când, la o cercetare de teren în Ardusat, am avut bucuria să urmăresc evoluţia formaţiei de dansuri din Mogoşeşti. M-a impresionat nivelul artistic al echipei cu dansatori, interpretau cu măiestrie figuri coregrafice unice, care te frapau prin viteza şi perfecţiunea execuţiei. La cererea publicului, dansatorii au repetat spectacolul.
În 1969, după ce-am devenit redactor al ziarului local, m-am deplasat la Mogoşeşti dornic să cunosc mai bine această formaţie. Am prins o repetiţie la care era prezent şi instructorul echipei, învăţătorul Ignaţiu Borlan, devotat deopotrivă şcolii şi culturii, pe care le-a slujit cu dăruire. „Dascăl fain – mi-au spus dansatorii – şi priceput la jocurile locale!”
În caietul de reporter, am notat: „Dansurile puse în scenă reprezintă o inestimabilă avuţie spirituală şi un izvor de frumuseţe, spre bucuria oamenilor. De aceea trebuie restituite integral iubitorilor de folclor”. Am reţinut de la instructor că la perfecţiune se ajunge parcurgându-se mai multe trepte, prin trudă multă: „Nici un dănţăuş profesionist n-ar putea face figurile din dansurile noastre aşa cum le facem noi. Sunt atâta de grele şi numa un pic de n-am face deodată şi la fel de iute, s-ar strica tot dansul. Aşa că la aceste jocuri trebuie să fii iute de picior ca o scânteie şi să ai o foarte bună coordonare, ca să iasă perfect. A trebuit să asudăm de-a binelea şi multă vreme până să facem totul la acest nivel”.
Am mai reţinut din discuţia cu dascălul că arta adevărată nu poate fi imi­tată: „Au fost pe la noi instructori şi dansatori, au gândit că ne-or putea fura figurile, dar au ieşit nişte slabe imitaţii. Au gândit că jocurile noastre-s lapte cu colac…”
Succesele formaţiei au venit de peste tot pe unde au evoluat, în sate din Codru şi Chioar, dar şi la festivaluri precum în Asuaju de Sus, la cunoscutul Târg al cepelor, la Stejarul, apoi la concursurile în cadrul Festivalului „Cântarea României”, fazele comunală, intercomunală, judeţeană, interjudeţeană şi naţională, la care au obţinut locul II pe ţară.
La faza interjudeţeană „Cântarea României”, dr. Gheorghe Pop, pe atunci prim-secretar pe Maramureş, a venit în sală, a urmărit formaţia consătenilor lui, a aplaudat-o, răsplătindu-le truda, apoi a venit la masa juriului, din care făceam parte, şi a tras cu ochiul la listele de jurizare – apoi a plecat cu zâmbetul pe buze. Fusese o lecţie de coregrafie. Formaţia de dansuri din Mogoşeşti a atins apogeul în 1970. Din păcate şi această formaţie, ca şi altele, s-a desfiinţat. Un coregraf îmi spunea după aceea: „îmi este dor de figurile şi sincronizarea nemaipomenită a paşilor dansatorilor de la Mogoşeşti”.
Dacă se va găsi cineva să reînvie echipa de dansuri, oare se va găsi un instructor precum a fost învăţătorul Borlan? Greu de crezut, dar nu-i imposibil, deoarece dansul popular din satele chiorene nu se uită!
Text şi fotografie: Pamfil BILŢIU

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.