Chişinău, poezia la etajul patru

0
144

Anul acesta, mi-a fost dat să bat drumul până la Chişinău în două rânduri. Sub semnul Anului Centenar. La sfârşitul lunii martie, am fost acolo în dreptul marelui ceas secular care a bătut astral pentru împlinirea istoriei românilor. Atunci, domnul Teodor Ardelean m-a trecut Prutul cu numele meu scris pe o carte despre Basarabia. Recent, de Ziua Limbii Române (31 august), am fost invitat de Editura Proema la Târgul de carte Bookfest, unde a fost prezentă cu apariţiile ei. Despre această împlinire s-a scris. Pe bună dreptate, suntem generoşi cu evenimentele, dar vorbim mai puţin despre oamenii care le stârnesc. Care le pun aura. De aceea, în acest text doresc a decupa, din suita de manifestări, o întâmplare românească petrecută la etajul patru al unui bloc din Chişinău. Pelerinii din Maramureş (Gheorghe Mihai Bârlea,Terezia Filip, Alexandru Peterliceanu şi cel care scrie), cărora li s-a alăturat poetul Arcadie Suceveanu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, am fost invitaţi de distinsa familie de intelectuali, Ana şi Alexandru Bantoş, să le trecem pragul. Ştiam că sunt repere sigure şi profunde în unirea culturală de pe cele două maluri ale Prutului.
Acolo, la etajul patru al unui bloc, au simţit nevoia să facă un fel de aeroport, de unde să aterizeze şi să-şi ia zborul ideile. Din acest spaţiu, prielnic pentru dialog, se deschide spre lume o viziune sănătoasă despre cultura română. Nu sunt vorbe de ospeţie, ci asumări riguroase pentru destinul frământat al acestui neam. Pentru mine, Ana şi Alexandru Bantoş sunt întruchiparea unui proiect la care alţii doar visează. Cel mult îl enunţă la ceremonii trecătoare. Ana este universitar, doctor în filologie, având direcţii de cercetare care s-au convertit în cărţi remarcabile, comentate favorabil pentru curajul abordării şi modernitatea dialogului intercultural. Direcţii de cercetare: literatura română, literatura universală şi comparată, estetica. Bate cărări noi şi suple în abordarea unor teme. Cum ar fi: literatura română din Basarabia postbelică şi deschiderea ei spre universalism. Ori despre literatura basarabeană şi modelele literare europene. Ana este o voce puternică a Basarabiei, a culturii româneşti!
Alexandru Bantoş este un redutabil publicist, editor, redactor-şef al celebrei, de acum, reviste LIMBA ROMÂNĂ, director al Casei Limbii Române “Nichita Stănescu” din Chişinău. Articolele şi studiile sale abordează teme de o fierbinte actualitate. De la denumirea corectă a limbii române, la istoria noastră adevărată, la integrarea culturală a Basarabiei în spaţiul românesc şi european. A contribuit la limpezirea multor aspecte de identitate naţională a populaţiei majoritare din Republica Moldova. Sunt martori atenţi şi demni la răspântia destinului acestui pământ românesc. Entuziasmul lor nu a obosit deoarece are credinţă, are cultură.
Şi-au legat numele de soarta limbii române. Intelectuali rafinaţi, caractere hotărâte, navighează prin vreme cu luciditate, cu porţia de euforie şi elan necesare mersului înainte, dar nu duc lipsă de încrâncenare şi zbucium. Mai ales la grija financiară pentru tipărirea revistei. Au o calitate care luminează lumea: prietenia sinceră, căreia îi pun durată şi culoare românească. Numai cu astfel de oameni ne puteam afla, pe terasa de la etajul patru al blocului în care ei locuiesc. Eram acolo trei poeţi. Cred în poemul spus de autor. Arcadie este un poet cu pecete proprie, viguroasă în poezia românească. Ne-am cunoscut la Cernăuţi, în anul 1990. Iată, prietenia noastră se măsoară în decenii. Poezia lui este dramatică, un neuitat spectacol interior. Gheorghe Mihai Bârlea, cu acelaşi stagiu de prietenie cu Arcadie, a avut prilejul să iasă din crisalida atâtor demnităţi şi a respirat în voie ca în vremea timpului liric care ne-a înfrăţit. Eu m-am ocupat de învierea poemului atât de prielnică libertăţii. Alături, prietenii din Maramureş, care ne-au luminat drumul. Mi s-a părut o seară cu efigia culturii naţionale. Cu noi, era spiritul lui Grigore Vieru, frate de crez cu gazdele noastre.
În seara aceea nu a bătut vântul, nu a plouat, ci a picurat cu idei şi metafore. Cred că poezia se scrie din mers şi se poate odihni, pe o terasă la etajul patru al unui bloc din Chişinău. Vă poftim în Maramureş! Arcadie va fi în această toamnă la Deseşti.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.