O carte încântătoare

1
526

A ajuns la mine o carte care merită numai cuvinte alese. Este vorba despre lexiconul biobibliografic: „Maramureşul muzical”, autori fiind distinşii profesori Simion Vaida şi Lotica Vaida. Am socotit că este o lucrare de excepţie, care onorează prima pagină a ziarului nostru. Deoarece este o panoramă bine alcătuită a cântecului şi mişcării muzicale din Maramureş. După ştiinţa mea, este prima întocmire de acest fel, sporind frumuseţea întâietăţii. Toţi cei care ne respectăm călătoria pământeană tresărim în preajma muzicii. Care nu poate fi în plinătatea ei, dacă nu ne este dat să auzim îngerii solfegiind. Cred că din cerul lor coboară harul, din marile saloane ale raiului, unde cei chemaţi iau primele lecţii de muzică. Apoi, ni se arată nouă şi ne dăruiesc armonia interioară, care ne face viaţa mai profundă, mai de înţeles. Chiar mai fericită.
Din paginile acestui minunat album, răzbat spre noi sunete de vioară, acorduri de flaut ori taragot, dar mai ales voci unice, care ne apără de ură şi singurătate. Cred că muzica alungă urâtul din noi. Devine un fel de inel al lui Saturn. Aşa devenim şi noi fiinţe cosmice, unde ne întâlnim cu Armonia şi Cuvântul. Cartea încântătoare, de care mă bucur scriind aceste rânduri, adună între coperţile ei valorile muzicale ale Maramureşului. Apărută cu girul Editurii Muzicale, confirmă respectul pentru o trudă sistematică şi îndelungată. Ne demonstrează că Nordul are o mare şi variată energie muzicală. Care trebuie cunoscută. Tocmai asta şi-au propus cei doi autori. Ei mărturisesc, la începutul cărţii, că au dorit să înscrie Maramureşul, printr-un dicţionar muzical, pe orbita naţională şi europeană.
Aflăm că mulţi dintre cei care s-au dăruit muzicii în acest Ţinut sunt răspândiţi prin lume. Din Canada în Statele Unite ale Americii, ori în Noua Zeelandă. Sau în alte zări ale Pământului. S-au regăsit, acasă, în acest album-dicţionar. Autorii au avut în vedere realizările fiecăruia, contribuţiile personale importante, precum şi însemnătatea activităţii în genul de muzică în care s-au făcut cunoscuţi. Au complexe fişe de dicţionar cei născuţi în spaţiul Maramureşului, dar şi cei care, originari din alte locuri, au devenit, prin măiestria lor, ai acestui loc.
Prefaţa este semnată de profesorul, lexicograful, criticul muzical Viorel Cosma, fiind şi consultant ştiinţific al lucrării. Domnia sa crede că “ideea unei enciclopedii a Maramureşului muzical este – la prima vedere – un act de îndrăzneală locală. Dar vei găsi îndreptăţit demersul dacă vei cunoaşte Maramureşul, tradiţia muzicală seculară a românilor de aici”. Evocă preocupările muzicale ale academicianului Ioan Mihaly de Apşa, cercetările lui Bela Bartok şi Constantin Brăiloiu în Maramureş. Muzicologul apreciază că „această Enciclopedie a profesorilor Simion şi Lotica Vaida este imaginea globală a fenomenului muzical-artistic prin care parcă respiră spiritul unei zone, hărăzită de Dumnezeu pentru arta sunetelor”. Nu uită să amintească, prefaţatorul, că marele compozitor maghiar Bela Bartok afirma despre Transilvania de sus a voievozilor români că aici se situează: „folclorul muzical la kilometrul 0 al Europei”.
Albumul reprezintă o piatră de temelie pentru un viitor pantheon al culturii seculare naţionale, apreciază profesorul Cosma. În postfaţă, dr. Teodor Ardelean argumentează de ce este o carte adevărată, de bună şi demnă memorie culturală. Este o lucrare monumentală, apreciază postfaţatorul. M-am folosit de admiraţia justificată a celor doi, unul avizat cunoscător al fenomenului muzical, celălalt un bun cunoscător al Maramureşului, tocmai pentru a mă prinde în cercul emoţiei valorice. După ce am parcurs albumul, m-am hotărât să vă spun că pentru mine este o lucrare încântătoare. Care îţi bucură sufletul, îţi stârneşte memoria în care locuiesc prietenii şi cunoscuţii, rămaşi ori plecaţi. Dar îţi încântă şi ochii. Ţinuta grafică, impecabilă, a fost asigurată de echipa Tipografiei Eurotip din Baia Mare, condusă de Pamfil Godja. Şi ca să închei în nota imaginaţiei de la început, răsfoind albumul, am auzit muzica Fraţilor Petreuş, taragotul lui Dumitru Fărcaş şi chiar l-am văzut pe Liviu Borlan în ipostaza de dirijor.
Maramureşul muzical este o carte care cântă singură. Un album cu valoare de tezaur pentru noi, dar mai ales pentru cei ce ne vor urma. Cartea are meritul de a veni cu o viziune de ansamblu asupra Maramureşului muzical, fondul adânc al sufletului nostru prins în rânduiala armoniei, cu suverana ei majestate.

1 COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.