A apărut Cronica satului Deseşti, nr. 8

Cu aroma livezilor, pline de rod ca niciodată, punem pe masa celor dornici de lectură şi de poezie numărul 8 al Cronicii satului Deseşti, revistă editată de Asociaţia Culturală „Nichita Stănescu” şi Parohia Ortodoxă Română Deseşti, într-un proiect cofinanţat de Consiliul judeţean Maramureş.
Din sumar: Gheorghe Pârja – Nunta cuvintelor; pr. Ioan Ardelean – Povestea împărţitorului de vise; acad. Ioan Aurel Pop – Marea Unire şi vecinii României; Viorica Pârja – În tradiţii se vede şi sufletul oamenilor; Semnături celebre la Deseşti (Ana Blandiana, Nicolae Dabija, Eugen Uricaru, Adam Puslojic, Nicolae Prelipceanu); Ioan Es Pop – Un sentiment numit Deseşti; George Vulturescu – Poezia Deseştiului; Adrian Alui Gheorghe – Deseştii mei; Echim Vancea – „Livada cu prieteni” în 40 de ediţii; Ancuţa Roman – Dumnezeu vorbeşte prin oameni; Măriuţa Pop – Feciorii şi fetele de pe Mara, la Sibiu; Lucia Ileana Pop – După 12 ani; Viorica Hotea – Visul unei… dimineţi de vară; Viorica Pârja – Un proiect pus sub semnul Sfinţilor Brâncoveni; Ioan Moldovan – De la Deseşti la Madrid, via Cluj; Andrei Făt – Vasile Roman Tătaru a devenit vioară; Pop Niţa Gânjului – Povestea fetei dusă de noră pă sate; Poeţi din Deseşti – Ion Baias; Părasca Făt – Cuvinte din bătrâni; Gheorghe Pârja – Culorile verii la Deseşti.
Şi cum la sfârşit de septembrie Deseştiul găzduieşte cea de-a 40-a ediţie a Serilor de poezie „Nichita Stănescu”, dedicăm această pagină poeziei. (Viorica Pârja)

Poezia Deseştiului

Când am văzut prima oară Biserica din De­seşti, eram între poeţi, unul şi unul, şi urcam dealul aleşi de nuiaua de alun fermecat a lui Laurenţiu Ulici şi de Gheorghe Pârja.
Acolo am început să cred că un deal poate urca la cer, cu pomi şi cu iarba dintre morminte, cu numele de pe cruci şi cu noi cu tot, într-o epifanie inversă – când sacrul nu sărăceşte dacă îngăduie cerului să devină, în anumite zile de toamnă argintie, o oglindă a profanului…
Am revenit aici de mai multe ori – pe uliţele satului, unde, pe garduri, erau întinse cergi şi trăistuţe, la crâşmă, între maramureşeni vajnici, în sălile căminului cultural, unde se relungea Festivalul de la Sighetu Marmaţiei, cu Serile de poezie Nichita Stănescu, de la Deseşti. Căminul era împodobit cu ramuri de brad şi cergi maramureşene, lăsându-mi impresia unui auditoriu de ateneu. Recitam între mesele pline de bucate alese (alături de Gellu Dorian, Adrian Alui Gheorghe, Paul Vinicius, Gheorghe Iova, Nicolae Tone, Lucian Vasilescu, Cassian Maria Spiridon, Denisa Comănescu, Nicolae Prelipceanu, Alexandru Pintescu, Ioan Moldovan, Mircea Petean, Daniel Corbu etc.), ascultam cântecele fetelor şi ale corurilor grave de bărbaţi. Şi nu-ţi venea să citeşti orice sub privirea atentă a lui Laurenţiu Ulici…
Există multe festivaluri de poezie în ţară – am fost la ele, am creat eu însumi Festivalul Internaţional ”Zilele culturale Poesis” la Satu Mare – poate mai bine mediatizate, poate mai ”populate” de granzii oficiali ai culturii, dar ambianţa de la Deseşti era unică – trebuia să-ţi pui în valoare propriul text alături de rezonanţa altor texte valoroase.
Privind în urmă, mă gândesc că sunt sate cu stele norocoase deasupra. La Deseşti s-a născut poetul delicat Petre Got, dar misia de-a pune pietre în vârful unghiului cultural local, prin ”Serile de poezie de la Deseşti” i-a revenit lui Gheorghe Pârja, poet redutabil, evocator al multor poeţi (se cunosc, sper, cărţile lui despre cei trecuţi pe aici), amfitrion al agapelor de poezie.
Aşadar, 4o de ani…
Am ajuns prima dată la Sighet ”luat” de poetul sătmărean Ion Baias (n.1950-m.2005), mândru de originile sale maramureşene. Gazde şi călăuze ne-au fost fraţii Vasile şi Gheorghe Bârlea, unul pictor, iar celălalt poetul (parlamentarul şi profesorul de mai târziu). Era prin 1975… Cu ei am bătut Maramureşul (abia mai târziu i-am însoţit pe aici pe Ioan Groşan şi pe Dumitru Tepeneag)… În ”Panteonul” amintirilor mele s-au ”înrămat”, de atunci, portrete care ră­mân vii – Gheorghe Pârja, Echim Vancea, Gavril Ciuban,Vasile Muste, Vasile Dragoş, Ion Bogdan, Ion Zubaşcu, Ion Iuga, Nicolae Scheianu, Vasile Dobra, Ion Burnar, Vasile Radu Ghenceanu, Lucian Perţa, Ion Petrovai, Valeriu Sabău, Marian Nicolae Tomi… E o frescă de portrete pe care le văd, mereu, amintindu-mi cărarea care urcă spre dea­lul Bisericii din Deseşti… Dumnezeu să binecuvânteze locurile acestea pline de poezie şi pe oamenii lor minunaţi!…

George VULTURESCU

Semnături celebre la Deseşti

„Premiul pe care l-am primit la Deseşti s-a aşezat pentru mine, onorant şi intimidant, printre semnele pe care le-am primit în alte locuri mai îndepărtate de pe pământ, şi care îmi spuneau toate că nimic din ce am trăit şi am scris nu a fost în zadar”.
Ana Blandiana

„Ochiul vede poezia şi urechea o aude. Un stol de păsări călătoare s-a oprit într-un nuc să asculte poezii. Păsările au patrie. La anul vor veni din nou la Deseşti, unde vor rămâne până la celălalt recital de poezie. În cerdacul casei recită Gheorghe Grigurcu, Casian Maria Spiridon, Marian Drăghici, Ion Zubaşcu, Adrian Alui Gheorghe, Liubiţa Rachici, Adi Cristi, Atilla Balazs, din Ungaria, Ioan Moldovan, Paul Are­tzu (Cluj)”.
Acad. Nicolae Dabija

„Vă doresc succes şi petreceri poetice la nivelul Omagiului marelui nostru poet Nichita Hristea Stănescu, care a fost încântat şi inspirat de Maramureş şi asta a spus în timpul vieţii, clar şi lucid exprimat, la nivelul unui mare artist şi domnitor. Ah, Nichita, acum liniştit, doarme sub creanga bradului vostru, să nu uităm asta! Sub vederea veşnică a lui Eminescu, undeva Sus, sus de tot”.
Acad. Adam Puslojic

„La Deseşti, am descoperit un altar al acestei credinţe, spaţiul comemorial dedicat lui Nichita Stănescu. Nu voi povesti sau comenta cum este, cum arată această ofrandă adusă unuia dintre marii poeţi ai lumii, slujitor în limba română. Voi spune doar că se datorează lui Gheorghe Pârja poetul care trăieşte întru poezie şi pentru a ţese în modestie şi stăruitor pînza nevăzută a permanenţei spirituale româneşti. Continuitatea are un secret de păstrat, el se cheamă a transmite. Trebuie să transmiţi celor ce sunt şi celor care vor fi mesajul preluat de la cei care nu mai sunt.”
Eugen Uricariu

„Mai trec prin faţa ochilor mei, mai precis prin spatele lor, Teohar Mihadaş, Adrian Popescu, Laurenţiu Ulici, Alexandru Tocilescu şi atâţia alţii, Horia Bădescu şi Valentin Taşcu, Gheor­ghe Pituţ, dar mulţi îmi mai fac semne din serile acelea acum pierdute în afară şi păstrate ca o avuţie de preţ în seiful nesigur (sic) al memoriei mele”.
Nicolae Prelipceanu