Ultima redută din fața devălmășiei sexuale • O poveste despre discriminare și inegalitate sexuală

0
73

De mai bine de un veac și jumătate proletarii și comuniștii din întreaga lume au propria „Biblie”: Manifestul Partidului Comunist, scris de Karl Marx și Friedrich Engels, publicat pentru prima dată în februarie 1848. Printre altele, această învățătură sacră ne spune că omul e în mod natural bun, iar societatea în care trăiește e o mașteră crudă, nedreaptă și rea din pricină că tolerează exploatarea omului de către om, oprimarea celui slab de către cel puternic, a săracului de către bogat, a femeii de către bărbat, a sclavului de către stăpânul său, a țăranului de către boier, a proletarului (muncitorului) de către capitalist (antreprenor) ș.a.m.d.

Moralmente vorbind, orice formă de asuprire, chiar dacă este legală la un moment dat, este nedreaptă în substanța ei. Și dacă-i așa, este legitim ca ea să fie abolită. În ce mod? Ori prin reforme, ori prin revoluție. Cei doi „patriarhi” ai comunismului ne asigură că numai prin lupta de clasă și revoluția socială pot fi înlăturate nedreptatea și asuprirea. Când s-a născut această luptă? Odată cu trecerea de la matriarhat la patriarhat! Acest articol de credință este mărturisit cu tărie de Friedrich Engels în Originea familiei, a proprietății private și a statului . Așa că, pentru a convinge, e musai să citez din cartea lui Engels: Răsturnarea matriarhatului a fost înfrângerea universal-istorică a sexului femeiesc. Bărbatul a început să cârmuiască, iar femeia a fost robită, devenind roaba plăcerilor lui și mașină de făcut copii.... Mai mult, Căsătoria monogamă ne arată ca o subjugare a unui sex de către celălalt, ca o proclamare a unui conflict între sexe. Prin urmare, în logica marxistă a luptei de clasă, Cel dintâi antagonism corespunde antagonismului dintre bărbat și femeie, iar căsătoria monogamă a fost cea dintâi apăsare de clasă a sexului femeiesc de cel bărbătesc…

Extrasele de mai sus ne spun două lucruri fundamentale: că la începuturile societății umane, adică în perioada numită de istorici comuna primitivă, nu exista asuprirea/exploatarea omului de către om. Nici măcar cea dintre sexe, invocată cu patimă de feministele zilelor noastre. De ce? După cum ne-a propovăduit același Engels în Originea familiei…, câtă vreme … orice femeie din hoardă avea dreptul la orice bărbat, și invers…, e limpede că putem vorbi atât despre deplina libertate, cât și despre absoluta egalitate dintre sexe. Mai mult, dacă totul era în devălmășie, inclusiv comportamentele sexuale, este inutil să vorbim despre discriminare și exploatare.

Și-apoi, tot din fragmentele extrase mai putem înțelege că sămân­ța din care au răsărit toate relele din lume este familia monogamă! Pornind de la aceste premize, ne putem imagina că, dacă nu toți, o seamă dintre urmașii omului primitiv, iar Marx și Engels nu pot fi excluși, cu nostalgia Paradisului pierdut întipărită în suflet, se sim­țeau/simt îndreptățiți să tânjească după un nou Paradis, evident superior celui din comuna primitivă. Noul Eden, eminamente profan, așa cum ni-l zugrăvesc scrierile celor doi, după cum se știe, a fost botezat cu numele de comunism. Bunăoară, prin Manifestul Partidului Comunist, printre alte idei ispititoare, suntem încredințați că din acel Rai desacralizat, după stârpirea proprietății private, adică odată cu socializarea mijloacelor de producție, care însemna trecerea acestora din proprietate privată în cea obștească sau a întregului popor, va fi abolită familia/căsătoria monogamă. Astfel, pentru totdeauna, ne asigură cei doi profeți ai comunismului, va fi eliminată cea mai veche formă de exploatare, adică abominabila asuprire a femeii de către bărbat, ceea ce înseamnă comunizarea femeii. În paranteză fie spus, aceste idei nu sunt noi. Le regăsim pentru prima dată în Republica lui Platon, mai exact în Cartea a V-a unde filosoful grec pomenește de comunizarea femeilor din cetatea sa ideală. Numai că cei doi omit să men­ționeze în scrierile lor autorul și sursa din care s-au inspirat.

Pe de altă parte, ca orie utopie, utopia marxistă te poate fascina, dar și terifia. Te fascinează prin mesaj, te îngrozește prin detalii. Cum să nu fii sedus de Paradis? Cum să nu tânjești după el? Dar oare cum să nu te îngrozești când știi că, bunăoară, fericirea tuturor depinde și de desființarea căsătoriei/familiei monogame? Înclin să cred că Marx și Engels n-au fost terifiați de plăsmuirile lor. Dimpotrivă, căci n-ar fi început Manifestul Partidului Comunist cu anunțul profetic: O fantomă bântuie prin Europa – fantoma comunismului.

Să nu uităm însă că nu după mult timp pomenita fantomă s-a întrupat în regimuri îngrozitoare care, din fericire, cel puțin în Europa, și-au dat obștescul sfârșit în anul 1989. Cu toate că regimurile comuniste au sucombat, ideologia marxistă n-a fost aruncată în „lada de gunoi a istoriei”. Ba mai mult, ea a fost/este valorificată și azi, însă mult mai subtil. În felul acesta, ca orice plăsmuire ideologică, fantoma marxistă s-a metamorfozat și a luat numele corectitudinii politice.

În substanța sa, noua ideologie ne ispitește cu același mesaj al egalității dintre oameni, însă a înlocuit vetusta teorie a luptei de clasă, generată de exploatarea economică, cu cea a conflictelor dintre sexe. Mai mult, doctrina neomarxistă a corectitudinii politice a convertit conceptul de exploatare în cel de discriminare. Conform acestei învățături, discriminarea de gen, vârstă, orientare sexuală etc. se bazează pe stereotipuri socioculturale, pe idei preconcepute, adică pe prejudecăți. Aceeași învățătură ne mai spune că abolirea prejudecăților conduce la înlăturarea discriminărilor de orice fel. Și cum pot fi înlăturate prejudecățile? Numai prin educație! Dar asta înseamnă să-ți însușești noua dogmă, căci ea a pătruns mai întâi în universitățile occidentale, apoi în legislație și școli. Și mai înseamnă să gândești așa cum gândesc partizanii corectitudinii politice. Logic vorbind, dacă nimeni nu contestă că educația contribuie la înlăturarea prejudecăților, este la fel de incontestabil să nu recunoști că lipsa oricăror prejudecăți din mintea noastră este tot o prejudecată: cea de atotștiutor!

În fond, ce ne impută „apostolii” corectitudinii politice? Că suntem robii unor prejudecăți perimate, că, de pildă, noi, cei care nu gândim ca ei suntem încătușați în „stereotipuri de gen”, întrucât credem că diferența dintre bărbat și femeie este determinată genetic, că această diferență nu exprimă automat o inegalitate între sexe, ci o complementaritate a lor fără de care n-ar putea fi asigurată perpetuarea speciei umane, că familia se întemeiază pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie, că diferențele naturale ce țin de rasă, sex, vârstă, de configurația anatomo-fiziologică a omului nu se oglindesc obligatoriu în inegalități și discriminări, că diversitatea umană e dată și de natură nu numai de cultură, că această diversitate e garanția identității noastre, că ignorarea diferențelor naturale e dăunătoare evoluției speciei umane ș.a.m.d.

Și ce ne cer aceeași „apostoli” ai corectitudinii politice? Să ne schimbăm convingerile și să ne însușim propriile lor prejudecăți savante, despre care pretind că sunt întemeiate științific, adică să acceptăm ca anormalul să devină normal și excepția să fie regulă, să acceptăm că genul sexual al individului n-are caracter ereditar, ci este un construct sociocultural și că, în consecință, dacă vrem, ne putem schimba sexul, să acceptăm că familia întemeiată pe căsătoria heterosexuală e tot un produs sociocultural care s-a perimat, că trebuie să acceptăm legalitatea și normalitatea căsătoriei/familiei izosexuale (stabilită între persoane de același sex). Cu alte cuvinte, ideologia de gen pe care o promovează prin legislație și educație partizanii corectitudinii politice urmărește, în fond, și comunizarea comportamentelor sexuale pomenite de Platon, Marx și Engels în scrierile lor. Adică instaurarea unui Paradis sexual! Ispititoare plăsmuire, nu-i așa?! Probabil că astfel, pe măsură ce tot mai multă lume va îmbrățișa noua ideologie transgender, pe măsură ce vor fi înlăturate stereotipurile de gen și pe măsură ce vor dispărea prejudecățile și discriminările de natură sexuală, pe lângă plăcerile necontenite, sporul demografic s-ar mai domoli, iar Terra n-ar mai fi așa amenințată cu suprapopularea! În acest fel ne-am mai putea rări și am putea respira mai bine, infirmând soluțiile radicale ale lui Thomas Malthus.

Ioan Țiplea

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.