A crede sau a nu crede

0
270

Motto: „Fără a cunoaște adevărul, omul nu este liber”

Sintagma din titlu nu putea fi publicată în perioada comunistă, deoarece se referă la divinitate și determină concepția despre lume și viață. Prin definiție, a crede înseamnă a fi convins de adevărul unui lucru, ființe, idei. Adevărul este unul singur și are valoare absolută, întotdeauna. Adevărul absolut este Dumnezeu și cuvîntul lui Dumnezeu este revelat oamenilor.

La întrebarea celebră din Ioan 18:32 – „Ce este adevărul?” -, Pilat nu a primit răspuns, deoarece nu-l putea înțelege și adevărul era lîngă el, adică însuși Iisus Hristos.
A crede în adevărul prezentat aduce un sentiment de siguranță, spe­ran­ță, sens și scop, deoarece a crede înseamnă a te mîntui. Oamenii care spun adevărul, în diverse ocazii, au un sentiment de liniște și siguranță. De aceea a spus Iisus Hristos: „Veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi” (Ioan 8:32).
Dintre toate ființele biologice de pe pămînt, numai omul a fost creat cu conștiință și liber arbitru. A crede este favoarea oferită numai omului, dintre toate ființele biologice, ca semn de prețuire din partea Creatorului său, pe o planetă privilegiată, nu întîmplător, în Univers.
A crede sau a nu crede este o alternativă care oferă posibilitatea de a alege între două soluții care se exclud.
Principiul logic este „tertium non datur” – a treia ipoteză nu există. Deci nu există cale de mijloc, iar cuvîntul lui Dumnezeu, care este Iisus Hristos, ne avertizează „Nimeni nu poate să slujească la doi domni…, nu puteți să slujiți lui Dumnezeu și lui Mamona” (Matei 6:24).
A crede sau a nu crede nu este o dilemă. Deși e o alternativă, aceasta nu conduce la aceeași concluzie.
Am ales argumentul celebrului om de știință Blaise Pascal (19.06.1623 – 19.08.1662), care demonstrează raționalitatea credinței creștine astfel: „Dacă Dumnezeu nu există, omul pierde prea puțin crezînd în El și cîștigă la fel de puțin necrezînd. Dacă însă Dumnezeu există, crezând în El omul cîștigă viața veșnică și pierde un bine infinit dacă nu crede”.
Un bine infinit nu poate fi oferit decît de Cel care este veșnic. Un argument practic pentru cei care cred: „Doamne, dă-mi răbdarea să accept ceea ce nu pot schimba”. „Doamne, dă-mi curajul și puterea să schimb ceea ce se poate.” „Doamne, dă-mi înțelepciunea să fac diferența”, Marcus Aurelius (n. 121 – d. 181). Înțelepciunea vine de la Dumnezeu, care o oferă, pe gratis, tuturor celor care o cer. Dacă nu cer înțelepciune, primesc fără să ceară – tot pe gratis – „nebunia” de la cel care este stăpînul acestei lumi și vrăjmașul lui Dumnezeu.
Credința este o valoare veșnică, identică Creatorului ei, și rămîne mai presus decît rațiunea.

prof. Radu D. CĂLĂUZ, Baia Mare

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.