Primejdia familiei

0
31

Referendumul pentru redefinirea căsătoriei ca uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie (nu „între soţi”, cum este scris în actuala Constituţie) a fost invalidat din cauza prezenţei reduse la urne (doar unul din cinci români a făcut efortul să meargă în 6-7 octombrie 2018 la secţia de votare, ceilalţi patru au rămas acasă, din motive de fiecare ştiute). Ar fi fost un afront adus Uniunii Europene, în a cărei politică viaţa de familie este „reconciliată”, de vreme ce femeile şi bărbaţii sînt egali şi se pot căsători fără discriminare de sex. Românii au ratat ocazia să contribuie ca popor la formarea sentimentului comun de european cu amprentă familială!
Democraţia liberală (unii îi spun neomarxistă) a introdus o stare de indiferenţă revoltată, nu mai avem norme de grup, comportamentele s-au schimbat, nu mai e normal ce era odată, nu mai credem în ce credeau părinţii. Firescul ne este dictat de alţii, iar părerile noastre sînt considerate false. Ne conformăm la ce zic occidentalii, ei ştiu mai multe decît noi, dăm crezare gîndirii altora, nu propriei experienţe. Absenteismul este un semn al nemulţumirii, stima de sine a scăzut şi vrem s-o recîştigăm, dar nu ne va fi uşor.
Referendumul a creat o situaţie ambiguă, ideea celor 3 milioane de iniţiatori a fost respinsă. Ei formează pătura conservatoare din societate, persuasiunea şi influenţa lor socială scad. În schimb, creşte nevoia fundamentală să aparţinem de marele grup social european, pe care românii îl preferă. Nu ne pasă dacă sîntem excluşi din grupul celor care consideră familia ca fiind formată din soţi de sexe diferite, considerăm că supravieţuirea ca indivizi şi popor depinde de occident – alternativa fiind dilematică.
Pentru a trăi împreună cu europenii, ar trebui să convenim mai întîi asupra valorilor care reduc ameninţările şi acţionează spre binele comun. În caz contrar, am părea stupizi. Dacă grupul european face o eroare flagrantă, cum cred cele 3,3 milioane de români ce au votat DA (căci 200.000 au spus NU), înseamnă că întreaga Europă greşeşte, ceea ce este posibil, de vreme ce între sexe nu se mai face nici o distincţie, fiind egale. E în regulă să nu faci şi să nu creşti copii?
Dezacordul din societatea românească se va prelungi o vreme, poate una-două generaţii, timp în care oamenii îşi pot forma propriile convingeri şi credinţe mai apropiate de adevăr. Pînă atunci, cei care nu se conformează sînt respinşi. Oare cine este înţelept, grupul mic, format din 3 milioane de oameni, sau grupul mare, adică restul poporului? Grupul este lipsit de înţelepciune atunci cînd membrii săi sînt nehotărîţi şi imită opinia dominantă. Pentru a fi eficient, omul trebuie să se individualizeze.
Doar unul din cinci alegători a mers la votare. De ce s-au eschivat românii? Mulţi au gîndit că pot fi leneşi social, au mizat că se vor duce alţii şi vor face treaba în locul lor, iar ei vor beneficia de aceleaşi avantaje precum cei care au votat. Pentru a nu ieşi din casă, au invocat motive false, că întrebarea n-a fost bine pusă, că politicienii fură din averea statului…, dar de fapt au tras chiulul şi şi-au făcut rău cu propria mînă, pentru a-şi ascunde interesul scăzut faţă de comunitate.
Dacă îi întrebi pe oameni de ce n-au mers la referendum, dau din colţ în colţ, devin nervoşi şi revoltaţi, nu-şi asumă răspunderea de cetăţean, nu-şi respectă rolul social, nu acceptă valorile comune ale democraţiei (dreptul de a alege liber) – şi astfel răul devine mai puternic decît binele. Acum, va trebui să găsim calea ca cele două tabere, votanţii şi absenteiştii, să colaboreze paşnic. Este de preferat absenţa, indecizia, decît să fi fost la vot şi să fi votat NU, cum au făcut 6,4% dintre români. Sentimentul comun de european se formează cu mintea tuturora.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.