Reducerea privilegiilor

0
43

Firmele din România fac evaziune fiscală de 3,8 miliarde lei pe an, a calculat Consiliul Fiscal, şi statul nu reuşeşte să le oprească. Rămînînd cu mai puţini bani la buget, Guvernul este obligat să se împrumute, datoria publică atingînd 98 miliarde euro, adică 35% din produsul intern brut. Politica fiscală trebuie schimbată, risipa de bani să fie oprită!
Există două căi de echilibrare bugetară, să mărim veniturile sau să reducem cheltuielile. Însă austeritatea nu este dorită, aşa că actuala guvernare are de doi ani o politică mixtă, de scădere a impozitelor şi taxelor, în speranţa că va creşte baza de impozitare şi veniturile, şi de umflare a cheltuielilor. Economia dă efecte pe care nu este uşor să le prevezi – trebuie să adaptezi, nu să forţezi.
Şi în acest an, 2018, avem creştere economică printre cele mai mari din Uniunea Europeană, deci economia, cum-necum, funcţionează, iar inflaţia se menţine la un nivel scăzut, de 3%. Semnele de recesiune şi de instabilitate sînt ţinute sub control. Expunerea băncilor faţă de guvern este de 22% (a doua după Ungaria, 24%). Cel mai bun client al băncilor e statul, ceea ce reprezintă o vulnerabilitate.
Ministrul finanţelor nu reuşeşte să întărească decisiv sistemul fiscal de colectare şi administrare a bugetului. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a fost reorganizată, dar mare lucru nu s-a schimbat, au fost cumpărate computere şi programe IT, lucrătorii au fost învăţaţi să le folosească, iar acum ar trebui să facem al doilea pas, firmele să-şi declare online afacerile. Nu e cazul să inventăm alte sisteme, ci să le aplicăm pe cele din occident.
Bugetul public este pus sub presiune de cheltuielile de personal, un sfert din veniturile statului fiind alocate pentru angajaţii publici. O treime din bugetul ţării este cheltuit pentru asistenţa socială – ceea ce ar fi corect pentru o perioadă de tranziţie, cînd există mulţi şomeri, dar nu e cazul acum. Forţarea acestor cheltuieli a dus la scăderea investiţiilor de la 15% la 10% din produsul intern brut. Tendinţa politică este să mărim cheltuielile neproductive şi să scădem cheltuielile productive, adică investiţiile publice.
Anvelopa salarială cuprinde 10% din produsul intern brut, faţă de 8% în urmă cu 4-5 ani. Investiţiile publice au scăzut de la 5%, la 2,5%, pe jumătate faţă de perioada cea mai bună. Ne depăşesc Polonia cu 3,8%, Ungaria cu 4,5% (datoria lor publică este mare), iar Bulgaria are 2,2% şi Italia 2%.
Politica fiscală din ultimii doi ani a mărit contribuţiile de asigurări sociale de la 37,2% la 40,8%, semn neprietenos pentru salariaţi, în vreme ce veniturile fiscale sînt de doar 25,8%, în scădere faţă de 28%, media pe UE fiind de 40% din produsul intern brut. Cu toate că fiscalitatea a fost redusă, veniturile fiscale nu au crescut şi statul va trebui să caute noi idei pentru a echilibra bugetul ţării.
Un joc similar are loc pentru taxa pe valoarea adăugată, de 5, 9 sau 19%, pe care o plătesc consumatorii finali. România are TVA grop de 35,9%, faţă de 13,3% în Ungaria, ceea ce face ca procentul de necolectare să fie de 36%, faţă de 14% în Bulgaria. Dacă măreşti taxa, va scădea colectarea, dar nu este niciodată sigur că scăzînd impozitul va creşte proporţional gradul de colectare.
La nivel naţional, evaziunea fiscală atinge 3,6 miliarde euro. Cifra ascunde zeci de mii de firme care fac evaziune fiscală, prin diverse metode. În zadar apar computere noi la ANAF, dacă inspectorii nu fac controale în teren. Computerele pot detecta dacă bunii-platnici nu-şi mai plătesc datoriile, însă nu detectează ascunderea bunului, a sursei impozabile sau taxabile, omisiunea veniturilor… Ce e de făcut pentru 2019? Reducerea subvenţiilor sociale. Raţionalizarea salariilor bugetare. Generalizarea principiului contributivităţii la pensii. Eliminarea excepţiilor la impozite… Sau vom intra în deficit!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.