Promovarea unității poporului român, îndatorire patriotică a tuturor fiilor țării noastre

0
41

Problema promovării unității poporului român constituie o preocupare veche și statornică a istoricilor, a lingviștilor, a geografilor și nu în ultimul rînd a teologilor cercetători ai trecutului nostru istoric. Oricît s-a scris pînă acum și oricît se va scrie de-acum înainte despre unitatea acestui popor român așa de binecuvîntat de Dumnezeu, se pare că tot nu e destul, că mai este ceva de spus, că mai este ceva de adăugat și de spus. Căci cele din vechime sînt spre tîlcuire și înțelegere a celor de acum, spre mărturie că noi, locuitorii străvechi ai acestor pămînturi, una am fost în toate orînduirile noastre naționale și bisericești și una am rămas în statornicie și în dezvoltare pe treptele sutelor de ani pînă astăzi. Căci cele trecute vremi le simțim vii în noi, izvoare de viață nouă în prezent și germeni ai viitorului.
Pentru a căuta izvoarele așa de limpezi ale unității dintotdeauna a poporului nostru, nu-i necesar a ne pregăti în chip deosebit, cu amintiri și evocări de fapte, oameni și întîmplări mai deosebite, cu răscoliri de documente și descrieri de monumente de azi și din trecut, cu slăviri de eroi vrednici de baladă. E de ajuns să avem la noi, în inimă bunăvoința, răbdarea, înțelegerea, înțelesul și mai ales dragostea de țară și de popor. Adică să privim tot ce întîlnim pe pămînt românesc ca pe entități ale noastre, iar noi să ne simțim ale lor. Căci e vorba de țara noastră, de pămîntul pe care ne-am născut și trăim, de faptele și de viața strămoșilor ca de propria noastră viață.
„Și cine nu-și are țara în inimă, zadarnic o caută pe hartă. Cine nu-și are strămoșii în sînge, degeaba îi pigulește din documente ori din tomuri de genealogie”, spunea marele nostru istoric Dumitru Almaș.
Și așa cred, a drumeți și a poposi la vetrele istoriei poporului tău înseamnă nu atît a ieși în vacanță din cotidian, din propriul tău timp prezent, ci înseamnă a te odihni trăind, încă o dată la vorovă și sfat înțelept cu strămoșii. Să le afli faptele și gîndurile, durerile și bucuriile, înfrîngerile și biruințele, dojana și înțeleptele povețe. Iar pe o parte dintre ele rîvnim a le întîlni și depăna în aceste cîteva pagini.
Pentru că vatra a fost pentru români locul unde arde focul nestins al amintirilor, locul unde se coace pîinea și se încheie socotelile zilelor ca să se tocmească planurile viitoare, locul unde farul luminează și încălzește casa, locul unde se spun povești și se înfiripă doinele și baladele, locul sfînt unde se adună duhurile străbunilor să stea de povață cu strănepoții. De aceea vrem să drumețim pe cărări, poteci și drumuri străvechi, și să povestim în hodină la vetrele istoriei răspîndite peste tot cuprinsul țării, ea însăși binecuvîntata vatră a întregului popor român.
Preot Vasile MARCHIȘ, Lăpușel

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.