UNIRE, nu anexare nici alipire

0
62

Am mai spus-o de mai multe ori că trăim într-o lume tot mai departe de istorie. Culmea, unora le place această condiție! Deoarece pot rescrie trecutul altora, cum îi taie capul. Ori cum le dictează interesele. Nici nu știu unde să încadrez greșeala Agenției Germane de Presă, care a prezentat 1 Decembrie ca fiind ziua în care românii, și autoritățile de la București, serbează 100 de ani de la anexarea unei părți a Ungariei. Nici nu te aștepți de unde vine întoarcerea adevărului pe dos. Știrea publicată de DPA, chiar în ziua Centenarului, conține următoarea informație: „Astăzi, Transilvania se află în centrul României. Nu întotdeauna a fost așa. România sărbătorește 100 de ani de la anexarea fostei provincii maghiare Transilvania. În urma acestui câștig teritorial, în urma căderii Austro-Ungariei, după Primul Război Mondial, România și-a mărit cu o treime teritoriul”. Agenția recunoaște că atunci, în Transilvania, românii erau majoritari. Mai scrie Agenția că: „reprezentanții celor 800 000 de germani, care trăiau acolo, au votat, de asemenea, anexarea la România. Cei mai mulți germani din România au emigrat între timp”.
Pardon, germanii au recunoscut Unirea. Nu trebuie să ai prea multă școală ca să-ți dai seama că Agenția a greșit. A jignit un adevăr istoric. Cu voie sau fără voie. Repetăm ce știe orice om, cu o brumă de cunoaștere a istoriei, că unirea Transilvaniei cu România s-a făcut în cel mai adevărat cadru democratic de pe acea vreme. Credenționalele, acele împuterniciri ale comunităților românești din Transilvania, au fost apreciate ca gesturi democratice la Conferința de la Paris. Documentele publicate în acest An Centenar aduc argumente care limpezesc voința de unire a Transilvaniei cu Regatul României. Dincolo de abordarea tendențioasă, care reiese din titlul articolului, știrea indică o jalnică ignoranță.
De aici putem să punem întrebările în stare de alarmă. Nu este suficient să ne cunoaștem numai noi istoria noastră acasă, ci să o facem, pe cât posibil, și mai departe. Cu condiția ca alții să fie dispuși să o învețe corect. De unde se vede că Marea Unire de la Alba Iulia a avut nevoie de recunoaș­terea marilor puteri. De Conferința de la Paris. Așa-i făcută lumea! Dar să revin la Agenția germană: folosind termenul Anschluss, care are, când este vorba de teritorii, o conotație negativă, ne-a jignit. De aceea termenul a fost considerat nepotrivit de către o parte a presei și a unor oficiali români. În primul rând, a reacționat diplomatic Ministerul de Externe român, prin ambasadorul României la Berlin, domnul Emil Hurezeanu. Care a trimis Agen­ției cu pricina o scrisoare în care își exprimă consternarea față de stilul tendențios din știre și solicită cu fermitate corecturile necesare.
În scrisoare se spune: „Dacă Actul de la 1 Decembrie 1918, bazat pe principiul autodeterminării și votului democratic al majorității, recunoscut prin toate tratatele, este echivalent cu Anschlussul Austriei al lui Hitler din 1938, înseamnă că eu, ambasadorul României, țară membră a UE și NATO, în 2018, și dv., director general al DPA în Germania, țară membră în UE și NATO în 2018, trăim în momente și lumi complet diferite.” Și a cerut ferm repararea acestei grave erori de interpretare a istoriei. Ciudat, au răspuns alții în locul Agenției. Șeful redacției Deutsche Welle în limba română, Robert Schwartz, spune că noi, românii, ne-am cam pripit în interpretări exagerate și deplasate. Vine el cu un termen, crede, mai adecvat. Că tradus, termenul nu înseamnă anexare, ci alipire.
Din lac în puț, cum se zice pe la noi. De la anexare la alipire nu este decât un pas de front. Nu a fost nici încorporare, nici alăturare, ci a fost Unire. Mai sunt dojeniți cei care au îndrăznit să ceară președintelui României să se adreseze cancelarului Merkel pe această temă. Este socotită, de puternica presă germană, ca o cerere aberantă. Povestea a rămas în coadă de pește. Parcă ni s-a sugerat să fim mai înțelegători când cei mari și puternici greșesc, chiar cu istoria noastră. Trebuie să remarc atitudinea ambasadorului Germaniei la București, care a trimis un mesaj corect pentru Marea Unire a Românilor. Regretăm că Agenția de la Berlin a adoptat politica struțului. Știm că o știre mincinoasă se rostogolește în lume cu statut de adevăr. Este greu să o corectezi. Un glonte plecat din pușcă nu se mai întoarce de unde a plecat.
Gafa Agenției cade bine unor lideri de la Budapesta. Dar și de la noi. La 1 Decembrie, 1918, la Alba Iulia nu a fost nici anexare, nici alipire, ci Unirea proclamată de reprezentanți din toate colțurile locuite de români. Atunci, poporul a dat dovadă de organizare pentru afirmarea în lume. Iar Germania, prin Tratatul de la Versailles (28 iunie 1919), a recunoscut Marea Unire. Spun asta pentru respectarea adevărului istoric.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.