Centenar în Italia • O părticică din Maramureș, la Tortoli, în Sardinia

0
351

Despre Cristina Tanco și ce face ea de vreo 7 ani, din cei 12 de când locuiește în Italia, știam câte ceva. Ea este unul dintre maramureșenii care încearcă să ajute românii care lucrează în Italia, care știu puține despre drepturile pe care le au și cum trebuie să se protejeze de cei care beneficiază de ei. De 7 ani, lucrează într-unul dintre cele mai mari sindicate (5,5 milioane de membri) – CGIL – care cuprinde toate categoriile de muncitori. Este responsabil coordonator pentru muncitorii străini din Ogliastra și mai nou și din Nuoro.

Am cunoscut-o pe Cristina Tanco, băimăreancă la origine, datorită unui eveniment pe care l-a organizat, la Tortoli, de Centenarul Marii Uniri. Așa a ajuns în Sardinia Ansamblul folcloric Doina Chioarului, de la Clubul copiilor din Șomcuta Mare, condus de profesorul Ionel Coteț. Care a bucurat inimile sutelor de români, veniți să sărbătorească împreună Centenarul Marii Uniri. Dialogul nostru a pendulat între emoțiile create de copiii din Șomcuta Mare și viața românilor din Italia, de cele mai multe ori uitată de dragii noștri guvernanți. „Cred că am făcut câte ceva pentru românii mei. Dar niciodată nu mi-a plăcut să ies în față. Am mijlocit câteva schimburi cu Baia Mare, am dus ceramiști în Sardinia, am organizat activități, astfel încât italienii să vadă cu adevărat fața reală a României și a românilor, dar cel mai mult încerc să-i ajut pe cei care lucrează aici. Dar pentru că vorbim de 1 Decembrie, în fiecare an am marcat Ziua Națională a României, însă cred că emoția cea mai puternică a fost creată, de Centenar, de copiii din Șomcuta Mare. Cei 30 de mici artiști au ajuns în Tortoli chiar de Sf. Andrei, când aici are loc o procesiune religioasă la care participă doar localnicii. Pentru prima dată, au participat străini și asta s-a întâmplat să fie Ansamblul Doina Chioarului”.
Cristina Tanco ne-a vorbit cu aceeași emoție despre spectacolul dat pentru italieni, chiar de 1 Decembrie, împreună cu Grupul Sant’Andrea din Tortoli, iar cel mai frumos moment a fost atunci când italienii au jucat româneș­te, iar românii au dansat dansuri italiene. În 2 decembrie micii artiști au urcat la munte, unde români din toată Sardinia, 4 primari din principalele localități, reprezentanți ai Caritas, au ținut să fie prezenți la un spectacol de caritate, toate fondurile strânse fiind donate Cantinei săracilor. S-a cântat Imnul României, dar mai ales s-a jucat Hora Unirii, lângă un drapel roșu, galben și albastru, uriaș, sus­ținut de toată lumea.
Oprindu-se la acest frumos moment dedicat României, Cristina Tanco e convinsă că înțelegi doar dacă vezi, că e nevoie nu de ziduri între culturi, ci de punți de legătură. Așa a apărut și colaborarea cu ASSOC Baia Mare, Florian Sălăjanu, președintele Asociației, contribuind și sprijinind acțiunile organizate de Cristina în Italia. Am întrebat-o cum s-ar putea face ceva mai mult pentru milionul de români din Italia, iar răspunsul ei a venit repede: „nu să dai bani, pentru ceva fără finalitate, ci să faci ceva concret. Adică servicii sociale pentru acești oameni, centre sociale la care să apeleze atunci când sunt în necaz, informație mai multă, pentru că mulți dintre românii care lucrează în Italia nu-și cunosc drepturile, sunt victime ale exploatării și sclavagismului, acceptă și se mulțumesc cu condiții improprii de muncă. Iar dacă contractele lor de muncă nu se supun legii italiene, e greu să-i ajuți. Cred că cea mai vulnerabilă categorie o constituie îngrijitoarele de bătrâni, intrate în limbajul uzual drept badante, un cuvânt cu conotații depreciative, dacă îi descifrăm sensul. Așa a apărut și Scrisoarea badantelor și Proiectul badantelor, în cadrul căruia vrem să creăm servicii sociale, psihologice și medicale, adăposturi și centre unde să se întâlnească, să socializeze și să simtă că sunt sprijinite”.
Oficial, un milion de români trăiesc în Italia: cea mai mare comunitate de imigranți. Și cum italienii sunt un popor îmbătrânit, ca multe alte popoare din Europa, româncele au devenit cea mai mare forță de muncă în domeniul îngrijirii bătrânilor. Sunt mame care au ales să-și lase copiii acasă, în speranța că le vor putea oferi un viitor mai bun. Majoritatea sunt generația trecută de prima tinerețe, disponibilizate prin pulverizarea locurilor de muncă, fără un ban în buzunar, cu copii de crescut și de ținut la școli. Femei care trăiesc o viață care nu mai este a lor și care nu știu cum să iasă din ea. Despre asta, maramureșeanca responsabil coordonator pentru muncitorii străini din Ogliastra și Nuoro, dar nu numai, vorbește cu lacrimi în ochi. Și ca badantele sunt și alte categorii, alături de badante stând cei care lucrează în agricultură.
Am încheiat dialogul meu cu Cristina Tanco pe un ton pesimist. Le-a promis copiilor din Șomcuta că merge să-i întâlnească la ei acasă, înainte de a se întoarce în Italia. Cât despre copii, și ei s-au întors din Italia cu multe impresii, cu amintiri de neuitat și cu dorința de a repeta această frumoasă acțiune, sub semnul Centenarului, ducând în Sardinia, pentru cei peste 20 000 de români care lucrează acolo, o părticică din Maramureș, din Țara Chioarului.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.