Preafericitul Lucian Mureșan, șapte ani de la crearea sa ca și cardinal

0
47

În urmă cu șapte ani, mai exact pe data de 6 ianuarie 2012, Papa emerit Benedict al XVI-lea anunța, la Vatican, lista Cardinalilor pe care urma să-i creeze în cadrul Consistoriului din 18 februarie 2012. Printre noii Cardinali se număra și Preafericitul Lucian Mureșan, Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. Preafericirea Sa a devenit astfel cel de-al treilea Cardinal român, după Cardinalul Iuliu Hossu și Cardinalul Alexandru Todea.

„Această numire (…) adresată în primul rând jertfei martirilor și a întregii noastre Biserici”

Preafericirea Sa declara în acele zile: „Această demnitate reprezintă un semn al recunoașterii importanței Bisericii Române Unite și a rolului ei în formarea conștiinței naționale și în promovarea valorilor creștine în sânul nea­mului nostru. (…) Numirea de către Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea a Înaintestătătorului Bisericii Române Unite drept cardinal al Sfintei Biserici Catolice onorează Biserica din România și, în mod cu totul deosebit, Biserica noastră, Biserică de tradiție răsăriteană în deplină comuniune de credință cu Sfântul Scaun Apostolic al Romei, precum și întreaga națiune română. Această demnitate reprezintă un semn al recunoașterii importanței Bisericii Române Unite și a rolului ei în formarea conștiinței naționale și în promovarea valorilor creș­tine în sânul neamului nostru. (…) Această numire consider că este adresată în primul rând jertfei martirilor și a întregii noastre Biserici, care au plătit cu sângele prețul fidelității față de Cristos și față de Biserica Sa. Este grăitor în acest sens să ne gândim la cuvintele Papei Pius al XII-lea adresate Bisericii Greco-Catolice din România în Scrisoarea Apostolică „Veritatem Facientes” din 27 martie 1952, în plină prigoană comunistă, prin care Papa săruta în chip spiritual lan­țurile celor întemnițați pe nedrept, episcopi și preoți ai acestei Biserici. Pentru mine personal, este o mare onoare și o nouă responsabilitate în sânul Bisericii noastre, dar și al Bisericii Universale”.

Din biografia cardinalului

Preafericitul Lucian Mureșan s-a născut în Eparhia de Maramureș, la 23 mai 1931, în comuna Ferneziu, astăzi cartier al municipiului Baia Mare. A urmat studiile primare în localitatea natală, apoi liceul „Gheorghe Șincai” din Baia Mare. Din 1951 până în 1954, satisface serviciul militar. Este detașat ulterior la unitatea militară din Craiova. În anul 1953, pe baza apartenenței confesionale la Biserica Greco-Catolică, este considerat persoană indezirabilă și transferat de la aviație la detașamentul de muncă de la Bicaz, la construcția primei hidrocentrale din țară. În 1954, este lăsat la vatră. În anul 1955, Episcopul Márton Áron de Alba Iulia acceptă să primească, în mod excepțional, cinci tineri greco-catolici la Institutul Teologic Romano-Catolic din Alba Iulia. Printre aceștia era și Lucian Mureșan. În anul IV de studii, este exmatriculat și revine în locurile natale. Pentru Lucian Mureșan exmatricularea a coincis cu începutul persecuției și urmărirea de către Securitate. După un an de tatonări, reușește să se încadreze ca muncitor necalificat în cariera de piatră Limpedea din Ferneziu, unde lucrează aproape 10 ani. Se transferă la Direcția Județeană de Drumuri și Poduri, în cadrul Consiliului Județean Maramureș, unde lucrează până la pensionare, în iunie 1990. Cu toată prigoana, a sfidat intimidările și amenințările și nu a renunțat la visul de a deveni preot, continuând studiile în clandestinitate. Visul la preoție i se va împlini în 19 decembrie 1964, când va fi hirotonit de către Episcopul auxiliar al Maramureșului, dr. Ioan Dragomir. După hirotonirea sa ca preot, începe pastorația clandestină. Din 25 aprilie 1985, deține, până în 9 august 1986, funcția de Ordinarius provizoriu al Diecezei de Maramureș, iar de la această dată ca titular. Evenimentele din decembrie 1989 și legalizarea Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, l-au găsit ca Ordinarius al Diecezei Maramureșului, cu reședința la Baia Mare. Reconfirmarea și numirea ca Episcop de Maramureș s-a făcut în luna martie 1990, iar consacrarea a avut loc la 27 mai 1990, la Baia Mare. Din 4 iulie 1994, este numit de către Papa Ioan Paul al II-lea ca Arhiepiscop al Arhidiecezei de Alba Iulia și Făgăraș și Mitropolit al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică. La 16 decembrie 2005, Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea îl ridică la demnitatea de Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. În data de 18 februarie 2012 este creat Cardinal de către Papa Benedict al XVI-lea la Roma, fiindu-i acordată Biserica Sfântul Atanasie din Urbe.

146 de ani de la nașterea lui Iuliu Maniu

Iuliu Maniu

Iuliu Maniu, greco-catolic și mare om politic, s-a născut la 8 ianuarie 1873 în localitatea Bădăcin, comuna Pericei, pe atunci în comitatul Sălaj (în județul Sălaj de astăzi). Iuliu Maniu și-a petrecut copilăria la Șimleu Silvaniei și Bădăcin, a urmat școala primară la Blaj, absolvind apoi liceul reformat calvin din Zalău. A efectuat studii universitare la Cluj (Facultatea de Drept – 1891-1896), Budapesta și Viena, unde a devenit doctor în drept în anul 1896. Revenit în Transilvania, s-a stabilit la Blaj, unde și-a început activitatea de avocat al Mitropoliei Blajului și profesor de drept civil la Academia Teologică greco-catolică. Iuliu Maniu și-a început cariera politică în cadrul Partidului Național Român din Transilvania. Debutează, totodată, ca membru, iar apoi președinte al Societății Academice „Petru Maior”, fiind cooptat în 1897, la numai 24 de ani, în comitetul de conducere al PNR. În Monarhia Austro-Ungară, a fost ales în 1906 deputat în Parlamentul din Budapesta, ca deputat de Vințu de Jos, comitatul Alba, activitatea sa parlamentară dezvăluindu-i curajul și intransigența. Pe 22 mai 1906 ține primul său discurs în Dieta de la Budapesta. În iunie 1915 Maniu a fost încorporat în armata austro-ungară și trimis pe frontul italian, de unde a fost demobilizat în 1918, întorcându-se la Arad. Împreună cu personalități de primă mărime ale Partidul Național Român din Ungaria și Transilvania, precum Gheorghe Pop de Băsești și Ștefan Cicio-Pop, Iuliu Maniu a participat hotărâtor la pregătirea unirii Transilvaniei cu Vechiul Regat. Începând cu 1940, Maniu a fost un opozant al regimului lui Ion Antonescu, între Maniu, Brătianu și Ion Antonescu existând un schimb extensiv de corespondență privitoare la deciziile politice ale conducătorului statului. Maniu a fost unul dintre artizanii loviturii de stat de la 23 august 1944, diplomatul Grigore Niculescu Buzești făcând legătura între el și regele Mihai. S-a opus instalării guvernului Groza la 6 martie 1945, protestând mereu împotriva încălcării democrației, inclusiv prin memorii adresate puterilor occidentale. A obținut, alături de PNȚ, o victorie zdrobitoare în alegerile din 19 noiembrie 1946, rezultate eliminate însă prin falsificarea alegerilor de comuniști. În urma înscenării de la Tămădău a fost arestat la 14 iulie 1947 de autoritățile comuniste și judecat pentru „înaltă trădare” în procesul început la 29 octombrie 1947. Prin sentința dată la 11 noiembrie 1947, Iuliu Maniu era condamnat la închisoare pe viață. Este trimis la penitenciarul din Galați, pe baza ordinului de arestare 105.515/27 noiembrie 1947. În august 1951 este transferat împreună cu Mihalache și alți național-țărăniști la Sighet. Iuliu Maniu s-a stins din viață la 5 februarie 1953 la Sighet, cadavrul său fiind aruncat într-o groapă din Cimitirul Săracilor, de la marginea orașului Sighet.

Din agenda pontificală a papei Francisc în 2019

În 2019, agenda papei Francisc este încărcată, printre călătoriile apostolice stabilite până în prezent figurând Emiratele Arabe Unite, Panama – cu prilejul Zilei Mondiale a Tinerilor – Maroc, Bulgaria și Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei. Printre evenimentele cele mai așteptate se numără întâlnirea la vârf, în luna februarie, în Vatican, asupra plăgii abuzurilor, și Sinodul pentru Amazonia, cu desfășurare în luna octombrie.
De la 23 la 28 ianuarie are loc prima călătorie apostolică a anului, în Panama, pentru cea de-a 34-a Zi mondială a tineretului, pe tema „Iată slujitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău”. Din 3 în 5 februarie papa Francisc efectuează o călătorie apostolică în Emiratele Arabe Unite, primul pontif care merge în această țară. Între 18 și 20 februarie, va avea loc în Vatican cea de-a 28-a reuniune a Consiliului cardinalilor: în centrul lucrărilor se află proiectul de revizuire a Constituției „Pastor Bonus” privind Curia romană. Un eveniment foarte așteptat în 2019, se va desfășura între 21 și 24 februarie, tot în Vatican, imediat după Consiliul cardinalilor. Papa Francisc se va întâlni cu toți președinții Conferințelor episcopale din lume pentru a vorbi despre prevenirea abuzurilor împotriva minorilor și a adulților vulnerabili, o întâlnire fundamentală în vederea luptei împotriva abuzurilor de putere, de conștiință și sexuale înfăptuite de unii clerici. Pe 30 și 31 martie papa Francisc va fi în Maroc, la 33 de ani de la vizita istorică a Sfântului Ioan Paul al II-lea. Între 5 și 7 mai, papa Francisc se va afla în călătorie apostolică în Bulgaria și în Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei. Papa Francisc a anunțat anul trecut că vrea să facă o vizită în Japonia pe parcursul anului 2019. Printre evenimentele importante din 2019, figurează și adunarea specială a Sinodului episcopilor pentru regiunea Pan-Amazon, care va avea loc în luna octombrie, întâlnirea privind șapte conferințe episcopale și nouă țări din regiunea Amazonia.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.