România este stat de drept?

0
29

Cea mai mare avere a unei ţări sînt oamenii, dar în actualele condiţii, cînd industria se mecanizează şi tinde spre robotizare, devin importante terenul agricol şi pădurea. În caz că rămînem fără de industrie, agricultura şi silvicultura ne pot asigura o viaţă decentă. Deci ar fi bine să nu mai vindem pămînturile moştenite de la părinţi şi de la bunici, ci să le păstrăm ca pe o avere de mare preţ!
Ca ţară, abia am început să ne protejăm suprafeţele funciare – şi au trecut 12 ani de cînd am aderat la Uniunea Europeană şi s-a liberalizat piaţa imobiliară. Se spune că în vestul ţării au fost înstrăinate 40% din sole, dar nu există o statistică oficială (ceea ce e absurd!), se consideră că orice cetăţean european are drepturi în România precum românul, şi invers.
Pe cîmpiile ţării, lucrează aceleaşi tractoare şi aceiaşi mecanizatori, doar acţionariatul fermelor s-a schimbat. Să nu credeţi că vine vreun „farmer” din Olanda să facă agricultură la noi, ci investitorii occidentali au constatat că preţul terenurilor agricole şi silvice din România este mic, aşa că au luat credite bancare din ţara lor şi au cumpărat milioane de hectare de teren arabil la noi. În Maramureş, avem astfel de situaţii în sectorul silvic (300.000 ha de păduri). Terenurile arabile însumează 100.000 ha, în parcele de 29 ari, greu de comasat.
Avem şi noi o lege prin care statul poate subvenţiona cumpărarea de teren agricol, cu credit garantat, dar fonduri publice n-au fost alocate, aşa că terenuri agricole achiziţionează doar străinii. Preţul pămîntului s-a dublat de zece ani încoace, însă nu depăşeşte 10.000 euro/ha. Iar pentru păduri, şi mai puţin, cîteva mii de euro pe hectar, după volumul masei lemnoase. Se are în vedere că tai copacii o dată şi după aceea trebuie să plăteşti impozit şi pază 50 de ani.
Cele mai mari afaceri după aderare s-au făcut cu păşunile comunale, primarii au introdus imaşurile săteşti în intravilan, prin planul de urbanism general, şi le-au vîndut unor investitori occidentali, care au construit hale de producţie din panouri prefabricate şi au înfiinţat întreprinderi cu forţă de muncă ieftină. Aceasta a fost şansa cîtorva unităţi administrativ teritoriale din Maramureş, care au venituri la bugetul local mai mari cu milioane de lei. Dar în 2017 legea s-a schimbat, am reconsiderat Tratatul de aderare la UE, care precizează că suprafeţele de păşuni şi fîneţe sînt intangibile, nimeni nu le poate schimba destinaţia agricolă.
Primarii acuză UE că nu ne permite să ne dezvoltăm industria. Unii dintre ei au neglijat legea, au vîndut părţi din păşunile comunale şi acum raportează date false, spun că deţin tot atîtea ca în 2007, deşi suprafeţele cu iarbă de păscut s-au înjumătăţit. Va veni însă vremea adevărului, vom constata oficial că terenurile care în 2007 erau „fîneţe şi păşuni” acum au destinaţie neagricolă. Aceste matrapazlîcuri se lovesc deja de viza juriştilor şi a secretarilor din primării, aceştia refuză să-şi mai pună semnătura pe AGR-uri (statistici) false.
Este în interesul poporului să nu mai scoatem terenurile din circuitul agricol, sub nici un motiv. Juriştii şi secretarii din unităţile administrativ teritoriale sînt cei care pot stopa retrocedările şi vînzările ilegale de terenuri agricole şi terenuri cu vegetaţie forestieră. De exemplu, Comisia de fond funciar Maramureş a eliberat titlul de proprietate pentru Composesoratul Nobil Borşa, pe 17.000 ha de pădure, dar punerea în posesie n-a fost făcută. Oare de ce Guvernul şi instituţiile sale nu respectă sentinţa definitivă, irevocabilă şi executorie prin care Composesoratul Nobil Borşa a primit 17.000 ha de pădure? Chiar dacă sentinţa ar fi greşită, este obligatoriu să fie pusă în aplicare, prin Comisia locală Borşa şi judeţeană Maramureş de fond funciar. Dacă Guvernul prin instituţiile sale nu respectă sentinţele date de Justiţie, înseamnă că România nu este un stat de drept!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.