A crede sau a nu crede

0
85

Motto: credinţa este singura cale de cunoaştere, a sensului şi a scopului vieţii.

Răspunsul la sintagma din titlu decide indubitabil concepţia despre lume şi viaţă a omului pe pămînt: creaţia sau evoluţia şi dincolo de el, locul pe care omul îl va ocupa în veşnicie: lumina sau întunericul. O dovadă pentru a crede în Divinitate este înţelepciunea în opoziţie cu nebunia; originile lor diferite fiind menţionate. Dar ambele stări sînt specifice numai omului şi nu animalelor. Nici o maimuţă nu se sinucide, deşi are copaci înalţi şi liane în jurul său.

Vrăjmaşul lui Dumnezeu şi al omului – Satana – ştie cînd „Dumnezeu a zis: să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră” (Geneza:26). Rezultă că numai omul a fost creat cu conştiinţă şi se poate mîntui, dar vrăjmaşul nu se mai poate, deoarece a fost judecat.
Armonia şi echilibrul creaţiei au fost perfecte, întocmite prin înţelepciunea eternă a Creatorului. După căderea în păcat a primei perechi de oameni, Creatorul a schimbat o parte din informaţiile iniţiale, au apărut hrănirea carnivoră, lupta, moartea etc.
Etimologic, noţiunea de înţelepciune provine din lat. intellectio,-nis-sens, semnificaţie, care trebuie cuprinse în definiţie. Deci înţelepciunea este capacitatea superioară de înţelegere, de judecare, a sensului, a semnificaţiei lucrurilor, evenimentelor, acţiunilor în adevărul şi perspectiva lor. Gînditorii laici recunosc originea înţelepciunii în adevăr, „respectul pentru adevăr reprezintă începutul înţelepciunii” A.I. Herzen (1812-1870), filozof rus. În gîndirea creştină înţelepciunea este legată tot de cunoaşterea adevărului care este însă „cuvîntul lui Dumnezeu, un scut pentru cei ce cred în El (Pilde 30:5). În plus, pentru gîndirea creştină, „frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii, cei fără minte dispreţuiesc înţelepciunea” (Pilde 1:7). Dar numai „Dumnezeu dă înţelepciune, din gura lui izvorăşte ştiinţa şi prevederea” (Pilde 2:6). Rezultă că pentru oamenii înţelepţi nimic nu este întîmplător. Omul înţelept ştie că frica de Dumnezeu lungeşte zilele omului, iar anii celor neascultători sînt puţini (Pilde 10:27). Neascultarea vine cu „mîndria care merge îna­intea căderii” (Pilde 16:18), iar înţelepciunea este cu cei modeşti” (Pilde 11:2). Există un consens privind modestia omului. În gîndirea laică „cel mai înţelept este acela care nu crede că este înţelept”. N. Boileau (1636-1711) scriitor francez. Pentru gîndirea creştină este scris „să nu fii înţelept în ochii tăi” (Pilde 3:7). Omul înţelept ştie că mai are de învăţat, deoarece „înţelepciunea se află numai la cei ce primesc sfaturi” (Pilde 13:10) şi nu la cei neascultători, care îşi închipuie că le ştiu pe toate. Comparativ este scris „toţi cei care urăsc înţelepciunea iubesc moartea” (Pilde 8:36), asemănător cu „cei nesocotiţi care glumesc cu păcatul” (Pilde 14:9). Dar numai „cel ce se conduce după înţelepciune, acela va fi mîntuit” (Pilde 28:20).
Înţelepciunea acestei lumi se bazează pe experienţă, pregătire, acumulări în timp, dar adevărul este amestecat cu minciuna, binele cu răul, valorile cu viciile. Este scris că „nebunia se aşază în inima celui tînăr” (Pilde 22:5), dar nu ocoleşte nici o vîrstă şi oamenii cu experienţă fac greşeli grave, uneori fatale, deoarece „calea celui nebun este dreaptă în ochii lui” (Pilde 12:15), şi mai mult, „nebunia este o bucurie, pentru cei fără minte” (Pilde 15:21). Înţelepciunea divină este desăvîrşită şi nu are nevoie de timp, experienţă, pentru a se manifesta „căci Dumnezeu dă înţelepciune … care vine în inima omului” (Pilde 2:6, 10). Numai de la Dumnezeu Eclesiastul a primit „multă înţelepciune şi ştiinţă” (Eclesiastul 1:16). Eclesiastul a fost fiul lui David, numit Solomon şi a fost împărat al Ierusalimului între 973-933 î.Hr. Aşa cum este scris la Regi 3:5 „cînd era foarte tînăr, Solomon l-a visat pe Dumnezeu, care i-a zis „Cere ce vrei să-ţi dau” şi a cerut „o inimă înţeleaptă”. Înţelepciunea este un atribut veşnic al Creatorului.
Deoarece Solomon a cerut numai înţelepciune, Dumnezeu i-a dăruit, tot ceea ce omul îşi poate dori pe pămînt, dar l-a atenţionat să respecte poruncile sale. Deci tot binele din lume nu poate veni de la sine, ci numai de la izvorul binelui. Regele Solomon şi faptele sale sînt recunoscute de istorici. Rezultă că Dumnezeu, în bunătatea sa nemărginită, dăruieşte celor care cred, mai mult decît cer.
Înţelepciunea nu este echivalentă cu inteligenţa, deşi nu o exclude, diferenţa o fac cuvintele rostite şi faptele împlinite.
A crede în Divinitate este o dovadă de înţelepciune, pentru orice om, deoarece „înţelepciunea ocroteşte şi ţine în viaţă pe stăpînul ei (Eclesiatul 7:12).
Înţelepciunea este o valoare veşnică, pentru toţi cei care cred şi o cer lui Dumnezeu, care însă nu se grăbeşte, dar nu întîrzie niciodată.

Prof. Radu D. CĂLĂUZ

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.