Nicolae Breban – 85!

0
148

Ieri, 1 februarie, marele scriitor Nicolae Breban a împlinit vârsta de 85 de ani. Ce să spun despre acest fenomen al prozei românești în câteva cuvinte? Așa că o iau domol printre amintiri, mai vechi sau mai noi, în care personajul principal este Nicolae Breban. Chiar nu știu exact când l-am întâlnit prima dată. Știam că este născut în Baia Mare. Cărțile de început i le citisem, fiind fascinat de romanul „Bunavestire.” Cred că nașii întâlnirii noastre au fost Laurențiu Ulici și Ioan Groșan. Mai înainte, undeva lângă Peș­tera Ialomicioarei, prozatorul Alexandru Ivasiuc mi-a povestit despre prietenul său Breban. Cert este că în 1996, prozatorul a patronat lansarea cărții mele, de debut, la București. Eram, deja, în relații de prietenie.
Prin vreme, am început să-i deslușesc personalitatea. Cum au observat și alții, i-am surprins, și eu, două calități de necontestat: puternic și de neînvins! Breban este un bărbat înalt, bine legat, care crede în forța ideilor, în performanță, însușiri care l-au impus în lumea prin care a trecut. Lume care i-a fost o mare scenă, pe care a jucat cele mai felurite roluri. A fost lovit de multe valuri ale sorții, dar niciodată nu s-a plâns. Deși ferm, până la dominarea împrejurimilor, are o candoare discretă. Nu te lasă să te istovești în ascultare, ci îți dă șansa să-ți afirmi ideile. Când vorbește, are un mod categoric de a surprinde cotidianul. Are o neobiș­nuită vitalitate și o mare poftă de scris.
Opera lui se constituie într-un mare raft de bibliotecă: romane, eseuri, teatru, poezie și memorialistică. Teme dominante: seducția puterii, relația maestru-ucenic, alienarea, destinul, vinovăția. Este prozatorul care a creat complexe personaje feminine. Memoriile lui Nicolae Breban sunt o sursă majoră pentru istoria vieții literare românești, cât și pentru înțelegerea operei sale. El devine propriul lui personaj. Este dispus să meargă până la capăt cu mărturisirile, scormonind în trecut cu luciditate și spirit critic, dar și cu nostalgie și patetism, martor al epocii pe care a traversat-o. Este un personaj fabulos, extravagant, imprevizibil, capabil de uluitoare contradicții (Bogdan Crețu).
La întâlnirile noastre din Maramureș, Ploiești ori București, s-au închegat câteva dialoguri strânse în căr­țile mele. De fiecare dată se simțea relaxat, iscoditor în trecutul lui maramureșean. Scriitorul s-a născut în Baia Mare, în 1 februarie 1934, ca fiu al lui Vasile Breban, preot român unit (greco-catolic). Mama, Olga, provine dintr-o familie de comercianți germani, emigranți din Alsacia. Bunicul scriitorului a fost protopop unit în Cicârlău, unde a zidit o biserică și a fondat o școală confesională română. În 1941, familia s-a refugiat la Lugoj, după ce tatăl scriitorului a fost arestat, în toamna anului 1940, de autoritățile maghiare de ocupație. La Lugoj, tânărul Nicolae și-a început studiile gimnaziale și liceale. Apoi s-a mutat la București. A trăit și experiența exilului în Germania, Suedia și Franța. A rămas profund legat de Maramureș, de locul nașterii. Când vine în Baia Mare, neapărat trebuie să mergem la cimitirul de la Catedrală, unde își dorm somnul de veci tatăl scriitorului, Vasile Breban, și unchiul și nașul său, canonicul Alexandru Breban.
Cum spuneam, scriitorul este capabil și de candori care poartă numele prieteniei. Aproape i-au fost Nichita Stănescu, Matei Călinescu, Alexandru Ivasiuc, Nicolae Manolescu ori Augustin Buzura. Pe Ivasiuc îl aprecia pentru inteligența lui vie, pentru cultura sa, care se arăta de anvergură printre tinerii generației sale. Iar Nichita era marele prieten, o rară voce lirică a Europei anilor șaptezeci, care și-a îndeplinit fastuos rolul pe pământ. I-a căutat, de multe ori, umbra la Desești. Din anul 2009, este membru al Academiei Române. În 7 decembrie 2017, i s-a acordat titlul de Cetățean de Onoare al Județului Maramureș. Atunci, academicianul Nicolae Breban a spus: „Vă mulțumesc pentru titlul acordat. De asemenea, vă mulțumesc că v-ați adus aminte de mine și m-ați făcut și pe mine să-mi amintesc de originile naș­terii mele, ale Brebanilor, servitori ai lui Dumnezeu și ai națiunii române, dar și ai nordului românesc”.
L-am revăzut sfidând vârsta. A condus mașina de la București până în Baia Mare fără popas. Este un bărbat care refuză să îmbătrânească. Este intelectualul care m-a convins că a fi măreț este o datorie de îndeplinit. Nu toți putem. El a reușit. Și-a dobândit măreția operei. A strălucit, mai ales, în specia orgolioasă a romanului. Când unora li se pare învins, el este, de fapt, un învingător.
La mulți ani, Nicolae Breban!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.