Criza agriculturii

0
56

Politica Uniunii Europene alocă fonduri imense pentru agricultura convenţională, bazată pe producţia intensivă, obţinută cu ajutorul îngrăşămintelor chimice şi al pesticidelor, ceea ce pune presiune uriaşă pe me­diu. Resursele naturale, aerul, solul şi apa, bunuri ale tuturor şi totuşi ale nimănui, se degradează în ritm accelerat, astfel că pînza de apă freatică este infestată cu nitraţi şi nitriţi, în sol nu mai găseşti nici o rîmă, iar aerul e poluat de noxe. Europa are nevoie de schimbări politice majore în legislaţia agricolă, de dirijarea subvenţiilor exclusiv spre agricultura ecologică!
Însă avem rezerve că politicienii vor reuşi să modifice Politica Agricolă Comună, să abandoneze actualele scheme de sprijinire a fermierilor şi a dezvoltării rurale. Abia din 2027 am putea vorbi de un nou sistem, este nevoie de timp pentru a revoluţiona fermele şi industria alimentară din UE, în care lucrează 45-50 de milioane de salariaţi. Tăierea subvenţiilor europene este obligatorie pentru a regla piaţa globală (agricultorii din SUA nu au subvenţii).
Pusă sub presiune, UE va trece de la actualul sistem, în care performanţa nu contează, la un sistem nou, în care importantă este doar performanţa. Or asta va însemna revenirea la anii ’60 din secolul trecut, la agricultura superintensivă, superchimizată, făcută pe suprafeţe mari, cu mijloace mecanizate. Ar fi o catastrofă! Consumatorii doresc o agricultură ecologică, bazată pe fertilizarea cu gunoi de grajd fermentat. Orice altceva trebuie să ne îngrijoreze.
Statul nu împiedică cetăţenii să-şi producă singuri hrana, dar zootehnia este interzisă în intravilan, oraşele nu mai permit creşterea animalelor (cu excepţia celor de companie), iar restricţiile sînt din ce în ce mai aspre şi la sate. Oare ce intenţii are Uniunea Europeană pentru agricultura de viitor? Este evident că nu va adopta modelul românesc, în care ţăranii domină, ci agricultura comercială, cu firme plătitoare de impozite şi taxe, ce produc doar pentru a face profit.
Problema esenţială este că statul subvenţionează agricultura şi dezvoltarea rurală fără să ţină de cont de protecţia şi durabilitatea mediului. Aşa cum băncile comerciale sînt obligate, după criza din 2008, să plătească taxe pe tranzacţiile financiare, aşa ar trebui să se întîmple şi cu fermele intensive, să plătească taxe pentru produsele agricole convenţionale (neecologice) pe care le comercializează. Practicile agricole intensive nu sînt favorabile pentru sănătatea plantelor, animalelor şi oamenilor. Economia agricolă comercială favorizează schimbările climatice şi degradarea mediului.
Europa şi întreaga lume ar trebui să se îndrepte spre o agricultură ecologizată, care să utilizeze atent şi raţional resursele naturale. Creşterea economică şi protejarea mediului se bat cap în cap, iar noua PAC 2021-2027 (citim strategia agricolă europeană) nu va îndrepta lucrurile. Dacă abia prin anii 2050 se va trezi Europa, incidenţa bolilor de nutriţie va fi copleşitoare şi solul va fi deja mort (fără rîme).
Politicienii au datoria să prevină epuizarea resurselor şi să protejeze biodiversitatea prin măsuri active. Ar trebui ca statul şi UE să apere de pe acum capitalul natural, să susţină fiscal trecerea/revenirea la o agricultură verde, să nu mai dezvolte cu fonduri publice uriaşe agricultura chimizată, nesustenabilă.
Măsurile luate pînă acum sînt simbolice, insuficiente pentru a opri degradarea resurselor naturale. Apa de băut nu este curată, substanţele chimice nocive ne invadează, nu reciclăm deşeurile toxice, poluarea masivă transformă lumea vie într-un iad. Dacă ne gîndim bine, totul a pornit de la renunţarea la agricultura bazată pe gunoiul de grajd!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.