Discurs funerar: Iftene Pop (fragment)

1
513

În ziua de 7 ianuarie 2019, a plecat dintre noi, spre cele veșnice, prietenul de o viață Iftene Pop, născut în satul Rus, comuna Dumbrăvița, la 15 martie 1937.
Trecerea în eternitate a lui Iftene Pop s-a întâmplat la Stockholm, în Suedia, unde a locuit o bună parte din ultimii ani. El a fost adus în țară și va fi înmormântat azi, 16 februarie 2019, în satul natal, prin efortul unui alt bun prieten, Liviu Petrina, care a plătit transportul de la Stockholm la Rus.
Pot Iftene a fost un mare român, un mare patriot, un mare naționalist, un mare diplomat și un mare jurist, cunoscut, prețuit și respectat pe plan internațional, dar marginalizat în România tocmai pentru meritele sale științifice, dar mai ales pentru patriotismul lui.
Am datoria morală ca măcar în acest discurs funerar să spun cât mai mult adevăr despre viața acestui mare român, despre valoarea lui, despre condițiile în care el a trăit și despre nedreptățile care i s-au făcut drept pedeapsă pentru că era un patriot ce nu și-a trădat satul natal și valorile naționale, pentru că nu s-a plecat în fața oportuniștilor și a internaționaliștilor și în ultimii ani ai vieții în fața internaționaliș­tilor deveniți mondialiști.
Iftene Pop a iubit enorm satul natal și Maramureșul minunat. Iar sătenii lui, și maramureșenii, trebuie să afle că acest fiu al acestor locuri i-a reprezentat cu mare cinste, pe consătenii lui, pe maramureșeni și pe români. Valoarea lui și recunoașterea acestei valori vor crește mereu de acum încolo așa cum se întâmplă adesea cu românii care au făcut lucruri mari pentru patria lor.

Februarie 1990, prima vizită în această formulă, la Paris: Alexandru Herlea, Corneliu Coposu, Iftene Pop, Marius Lupuţiu
Februarie 1990, prima vizită în această formulă, la Paris: Alexandru Herlea, Corneliu Coposu, Iftene Pop, Marius Lupuţiu

Iftene Pop a plătit cu multă suferință crezul lui în dreptate, iubirea lui pentru neamul românesc, pentru valorile morale, religioase și naționale ale acestui neam, pentru încăpățânarea de a nu minți, de a nu se lăsa umilit, de a nu trăda interesele poporului român.
Dacă exemplul și sacrificiul lui ar fi urmat de mai mulți dintre noi, atunci România ar fi pe o altă treaptă a dezvoltării, a respectului și prețuirii internaționale.
Dragi săteni și maramureșeni, puteți fi mândri că din rândurile voastre s-a ridicat un om cum a fost Iftene Pop al cărui trup neînsufleţit noi azi îl conducem la locul de veșnicie în același sat în care s-a născut.
L-am cunoscut pe Iftene Pop exact acum 61 de ani, în anul 1958, când eu am intrat student în anul I la Facultatea de Drept din Cluj și el era student în anul al III-lea la aceeași facultate.
Cum la facultatea de Drept eram foarte puțini studenți și cum atât eu, cât și Iftene Pop locuiam la Căminul Emil Racoviță de pe strada Avram Iancu, (azi sediul Facultății de drept din Cluj-Napoca) am reușit să ne cunoaștem la puțină vreme după începerea cursurilor.
Pe atunci era minunatul obicei ca studenții din anii mai mari să ia imediat în primire pe bobocii din anul I și să îi ajute cu tot ce era posibil. Totul se făcea dintr-o dorință firească, creștină, ca studen­ții din anul I să se adapteze cât mai ușor și cât mai repede cu viața de student, cu lipsurile materiale, cu severitatea vieții de cămin, cu noile reguli ale universității.
Întâmplarea a făcut ca eu să fiu luat sub aripa lui de către Iftene Pop din anul al III-lea.
Din primele discuții am aflat că suntem apropiați ca loc de naștere și apoi, rapid am aflat că suntem apropiați ca mod de gândire și ca abordare a realităților politice ale acelor vremi.
După primele discuții am realizat că Iftene Pop este un patriot și naționalist care antipatiza regimul comunist, dar care mi-a spus că sentimentele noastre patriotice și anticomuniste nu trebuie expuse public deoarece nu avem nici o șansă să schimbăm deocamdată situația din România.
La mai puțin de 4 luni de la începerea facultății, la 24 ianuarie 1959, Iftene Pop a devenit celebru în orașul Cluj. În acea zi în care s-au aniversat 100 de ani de la unirea Moldovei cu Țara Românească, Iftene Pop și cu alți câțiva colegi de cămin din același an III de la Drept au organizat o demonstrație în care s-a cântat și Hora Unirii, dar și Deș­teaptă-te, române! im­nul de azi a României, pe atunci interzis.
În ziua următoare am aflat că după ce au ajuns la Cămin, în jur de ora 3 noaptea, Iftene Pop și ceilalți colegi ai lui care au fost organizatorii acelor evenimente, au fost luați și duși la securitate unde au stat toată noaptea. A doua zi ei au fost exmatriculați, fără dreptul de a mai reveni în facultate. În același timp ei au fost duși la gară și trimiși fiecare la părinții lor.
Totuși în toamna aceluiași an, lui Iftene Pop, și colegilor lui exmatriculați, li s-a permis să se reînscrie în anul III, dar la Facultatea de Drept din Iași. Cum s-a ajuns aici?
A intervenit pe lângă Gheorghe Gheorghiu Dej, șeful de atunci al Partidului Muncitoresc Român, rectorul universității Victor Babeș din Cluj, marele istoric, patriot și naționalist care a fost Constantin Daicoviciu care l-a convins pe liderul comunist că acei studenți exmatriculați nu sunt dușmani ai partidului, că ei au depășit poate fără să-și dea seama limitele normale ale unei bucurii patriotice legate de aniversarea a 100 de ani de la Unire, că partidul este mai bine să-i atragă pe tinerii patrioți nu să-i condamne.
În anul 1961, la terminarea la Iași a Facultății de Drept, Iftene Pop a fost repartizat la Procuratura din Vălenii de Munte unde a lucrat ca procuror 2 ani.
Între anii 1963-1965, Iftene Pop a urmat deci cursurile Postuniversitare de Relații Internaționale la Universitatea din București, iar la terminarea acestor cursuri a intrat în Ministerul Afacerilor Externe, unde a lucrat până în anul 1986 când a fost dat afară din cauza faptului că soția lui fugise în Suedia. Între 1986 și 1990, a lucrat la Ministerul Muncii.
În perioada 1967-1970, Iftene Pop a urmat un doctorat la Universitatea din Geneva, la Institutul Universitar de Înalte Studii Internaționale. După obținerea titlului de doctor în relații internaționale, Iftene Pop a revenit la Ministerul de Externe la Direcția de tratate internaționale.
Cu excepția a doi ani cât a fost trimis la Misiunea Permanentă a României de pe lângă ONU din New York, Iftene Pop a lucrat doar în Direcția de tratate a Ministerului de Externe.
În timpul activității sale la Direcția de tratate, Iftene Pop a continuat să aprofundeze subiectul tezei sale de doctorat transformând această teză într-o carte care în anul 1980 a fost publicată la Paris de celebra editură Pedone, sub titlul de Voisinage et bon voisinage en droit international1 (Vecinătatea și buna vecinătate în dreptul internaţional).
Prin această carte, Iftene Pop a pus bazele unui nou concept juridic în dreptul internațional, acela de “Bună vecinătate” demonstrând cu argumente de neînlăturat că există un număr de principii, norme juridice și cutume juridice pe care statele vecine le respectă atunci când au între ele, ceea ce în limbajul obiș­nuit numim: relații bune, relații de prietenie, relații de bună înțelegere.
Un fiu de țărani din satul Rus, din județul Maramureș, a pus deci baza unui concept juridic de o importanță extraordinară în dreptul internațional, conceptul de “Bună vecinătate”.
Lovitura de stat din decembrie 1989 l-a găsit pe Iftene Pop la Ministerul Muncii unde aflase un loc de muncă după ce a fost dat afară din Ministerul de Externe în anul 1986.
Darea afară din Ministerul de Externe a lui Iftene Pop a avut ca motiv faptul că Yvona, soția lui, rămăsese în Suedia după o excursie turistică la care participase.
În chiar ziua de 22 decembrie 1989, Iftene Pop împreună cu Liviu Petrina, poetul Ioan Alexandu și alți cîțiva prieteni au înființat Partidul Creștin Național Țărănesc care apoi prin unire cu PNŢ a dat naștere la PNŢCD. La fuziunea celor două partide, Iftene Pop și Ioan Alexandru au devenit vicepreședinți și Liviu Petrina secretar general al PNTCD.
În legislatura 1996-2000, Iftene Pop a fost deputat în Parlamentul României ales pe listele PNTCD.
În anii de după 1989, preocuparea lui Iftene Pop a fost reunificarea Basarabiei și Bucovinei cu România. Pentru acest obiectiv Iftene Pop a acționat pe căi politice, dar și cu ajutorul scrisului, publicând o carte documentară extrem de importantă în care el ca jurist și specialist în dreptul internațional a adunat toate probele care dovedesc apartenența la România a celor două provincii românești.2
Yvona Pop a decedat cu ceva ani în urmă și a fost înmormântată în satul Rus, satul de naștere al lui Iftene Pop. Astăzi, 16 februarie 2019, trupul lui Iftene Pop se alătură celui al Yvonei în cimitirul din Rus, satul natal pe care atât de mult l-a iubit acest fiu al satului care a avut o șansă să învețe și să ajungă domn cu multă carte, după cum spunea poetul Vasile Militaru în poezia: A venit aseară mama.
Yvona și Iftene Pop au o singură fiică, pe Carolina, care are cetățenia suedeză și care a rămas în Suedia. Pentru acest motiv, în ultimii ani ai vieții sale, Iftene Pop a pendulat între România și Suedia, moartea prinzându-l în Suedia.
Pavel SUIAN

1 COMENTARIU

  1. Un om remarcabil din cele scrise.Daca lasam patima si urmarim faptele , vedem totusi ca a facut cariera in ‘vechiul regim comunist „.A fost probabil capabil , dar si sprijinit de oameni care doreau afirmarea celor capabili.Ministerul de externe cred ca era un loc splendid de munca.
    Nu inteleg de ce doamna Yvona Pop , sotia sa aramas in Suedia si prin aceasta decizie a sa l-a executat , asta e realitatea si o stia , pe sotul sau ?!Totusi dl Pop se pare ca se bucura de un respect si o dragoste imensa din partea celor din jur , pentru ca a ramas in aparatul central de stat.
    Dumnezeu sa- ierte !

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.