Pe românește: Dragobete

0
61

Dragobete este un personaj preluat de la vechii daci și transformat ulterior într-un protector al tinerilor și patron al iubirii. Dacă e să ne luăm după anumite legende populare, Dragobete era fiul babei Dochia, un făcău chipeș și iubăreț, care seducea femeile ce-i ieșeau în cale. Sărbătoarea Dragobetelui, sărbătorită pe 24 februarie, are o simbolistică bogată și interesantă, îngemănând în esența sa începutul și sfârșitul – începerea unui nou anotimp și a reînsuflețirii naturii, și sfâr­șitul desfătărilor lumești, căci urmează Postul Paș­telui. În multe zone, tinerii îmbrăcați în straie de sărbătoare aleargă pe câmp și strâng primele flori ale primăverii. Culesul florilor continuă cu joc și voie bună, iar fetele, pe la prânz, pornesc în fugă spre sat, iar flăcăii le urmăresc, încercând să le prindă și să le dea un sărut. Dacă băiatul îi era drag fetei, aceasta se lăsa prinsă și sărutată, un fel de pecete a logodnei și începutul iubirii dintre cei doi. Este obligatoriu ca în această zi bărbații să se afle în relații cordiale cu persoanele de sex feminin. Bărbații n-au voie să necăjească femeile și să nu se angajeze în gâlcevi, căci altfel îi așteaptă o primăvară cu ghinion și un an deloc prielnic. Dragobete a rămas până în ziua de azi un simbol suprem al dragostei … autohtone.
(Nick OPRIȘ)

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.