Pământul care doare

0
101

În drum spre Arad, din mersul maşinii, am văzut, în stânga şi în dreapta, pământuri lucrate. Împărtăşesc constatarea mea prietenilor din oraşul de pe Mureş. Unul îmi atrage atenţia că mari suprafeţe au proprietari străini. Din vecini şi de mai departe. Am dat din mână, în semn de nu-i bai, când mă gândeam la pustiul de pe hotarele satelor noastre. Cosaştinele s-au împădurit singure, cu fel şi fel de lăstărişuri şi spini. Nu văd cale de ieşire spre câmpul cosit. Caut idei pentru mângâiere. Chiar pentru speranţă. În ultima vreme, urmăresc studiile profesorului Avram Fiţiu, de la Universitatea de Ştiinţe Agricole din Cluj-Napoca. Mă folosesc de ideile care constată realitatea cu luciditate şi pot deschide cărări de urmat. Îl preocupă soarta ţăranului român, de care şi eu sunt legat prin naştere. Constată că ţăranii, în mare parte, nu mai au pământ. Sau pământul nu mai are oameni.
Satul românesc a dat multe valuri de emigranţi. În Banat, italienii au cumpărat 80 la sută din terenuri. Cei care au avut orgoliul să fie fruncea, acum pământul lor a devenit obiect de speculă şi robie. După tragica vânzare, bruma de bani s-a dus, iar foştii proprietari au luat drumul străinătăţii. Indiferenţa, dar şi măsurile autorităţilor converg spre dispariţia clasei ţărăneşti, luându-ne după modele viciate care nu ni se potrivesc. Consecinţele, pe termen mediu şi lung, vor fi fără întoarcere. Dispare un ţesut social care a jucat un rol de echilibru şi pace socială, chiar o stabilitate economică. Dispariţia autohtonilor, pe cale naturală sau emigraţie, lasă loc unor grupuri etnice de imigranţi din Orient (India, Vietnam, China). În sud, fenomenul prinde contur. Dispare grupul social care a fost purtător al tradiţiilor poporului român, al identităţii naţionale. Dispare sursa cu cea mai ridicată natalitate, atât de necesară pentru o ţară cu peste 4 milioane de emigranţi. Dispare grupul social care asigură coloana vertebrală a enoriaşilor bisericii naţionale. Cine va produce alimente sănătoase? Prea puţini înţeleg, la adevărata dimensiune, dispariţia ţăranilor.
Parcă îi aud pe unii că-mi vor reproşa că nu înţeleg mersul lumii, că ţăranul aparţine trecutului. Ce puneţi în loc? Profesorul îşi deschide studiul cu un avertisment: dacă ţăranul român nu se schimbă odată cu vremurile, va dispărea. Cine îl ajută? De unul singur nu se descurcă. Cei care s-au perindat pe la guvernarea ţării nu au priceput rânduiala vieţii la ţară. Nu i-a interesat istoria şi nu au putut stabili direcţii viabile de salvare a satului românesc. Ţăranii nu mai au partid puternic. Agricultura ţărănească nu este vetustă, dacă este gândită în pas cu veacul. Cu măsuri în acord cu politica agricolă comună. Ceva se încearcă. Vărul meu, care trăieşte în mediul rural francez, mi-a spus că se fac eforturi pentru recuperarea acestei categorii sociale: ţăranul francez! Noi am preluat teorii păguboase, care spun că ţăranii sunt depăşiţi de istorie.
Ne aducem aminte de un timp blestemat, când se spunea că ţăranul şi biserica se împotriveau progresului. Profesorul face constatări triste. Pământul se vinde! „În decursul ultimilor 2.000 de ani, Europa nu a mai cunoscut un popor care să-şi vândă o treime din pământ pe timp de pace, cum au făcut românii”, apreciază studiul. Suntem unici în acest sens. Ungurii nu vând pământ, ci cumpără masiv la noi. Ţăranul român, eu tot aşa îi spun, are nevoie de sprijin Multe gospodării vor dispărea, dar multe vor rămâne. De ele să avem grijă. Să nu ne fie teamă de cuvântul ţăran. L-am adus pe cel de fermier, care în multe situaţii este jenant. Vecina, Ioana, cu un petic de pământ, are certificat de fermier.
Un cuvânt nu modernizează satul. Sunt pârghii la îndemână. În Casa Ţării să se audă pilda lui Ion Roată. Sunt experienţe europene care ne pot fi de folos. Şi în România avem oaze de încredere. Chiar în Maramureş. Dar nu pot ascunde pământul care doare. După unii, vânzarea pământului nu-i o tragedie. Pământul nu se mută din ţară. E adevărat, dar se schimbă stâpânii, care aduc alte obiceiuri. Se poate schimba şi limba. Dispare şi cântecul vechi despre pământ. Înţeleg schimbarea, dar nu pricep distrugerea. Aştept legi pentru ţărani şi ţară. Să ne reîntoarcem acasă cu demnitate.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.