Ascensiunea doamnei K.

0
102

Sunt subiecte care te trag de mânecă. Zadarnic le întorci spatele, ele îți sar în față tocmai pentru a fi văzute. Ori sunt stârnite din toate părțile. Așa este și povestea cu doamna Laura Codruța Kövesi (doamna K.), care s-a dus de una singură, așa susține, să dea examen pentru postul de șef la Parchetul European. La prima vedere am putea crede că este vorba de un gest romantic. Când eroul se ducea solitar, trecea prin păduri vrăjmașe și reușea să ia salata din grădina ursului. Acum basmele s-au prescurtat. A trecut și vremea haiduciei. Lumea în care trăim ne învață că nimic nu-i întâmplător. Totul este calculat și bine supravegheat. Nimic nu se face pe gratis. Orice investiție pretinde profit. Altfel, afacerea nu rentează. În acest malaxor intră și doamna K. Privită cu aten­ție, povestea are similitudini literare. Mi-a amintit de personajul kafkian, domnul K., venit dintr-o lume fără contururi precise, deoarece simte că e nevoie de un arpentor în administrarea Castelului. Pentru împlinirea destinului trece prin probe dificile, unele absurde, dar reușește. Apoi vine ruina.
Doamna K. vine și ea dintr-o hartă pe care este chipul lui Dracula. După care suntem mai știuți în lume. Din țara în care urșii au coborât prin sate și orașe lăsând salata fără pază. Unde trăiesc oameni care și-au dus greu istoria pe umeri. Se spune că plătim tribut unui trecut mai greu înțeles de alții. De când s-a schimbat lumea suntem preocupați de imaginea României. Jelim că nu suntem luați în seamă. Dar putem și noi să învățăm ceva din experiența altora? Mai răsfoind cărțile europene, aflu că polonezului Donald Tusk, președintele Consiliului Europei, i s-au pus multe piedici în țara natală pentru a nu ajunge în funcția actuală. După ce a învins răutățile de acasă, acum este primit la Varșovia cu flori. Și la noi, un cor politic ponegrește călătoria doamnei K. la examenul de la Bruxelles. O parte apreciabilă a cetățenilor români își exprimă sentimente de satisfacție. Uite, zic ei, un reprezentant al României este luat în seamă. Unii au scris despre victoria, deocamdată par­țială, a doamnei K. S-a țesut o mare frământare politică în jurul acestei ascensiuni. O listă cu reproșuri circulă prin țară. De la mită, la ilegalități juridice, de la păcate din crame la case în America. Lista este deschisă până în 7 martie, când se va da verdictul.
Se spune că francezul a fost impecabil, neamțul a fost doar de formă, iar românca a șchiopătat. Așa cugetă ai noștri cârcotași. Nu am auzit nici prin Franța, nici prin Germania să se pronunțe atâtea cuvinte de afurisenie. Chiar, pe acolo este o altă lume? La examen, doamna K. a primit întrebări răutăcioase din partea unor europarlamentari români. Străinii au întrebat-o dacă este capabilă să conducă Parchetul European. Doamna K a trecut un prag. Loviturile nu încetează. Mă întreb dacă un ministru din lăudatul guvern, ori chiar premierul ar fi făcut o prestație mai bună? Asta, așa, să facem o comparație. Dacă am putea face abstracție de răutatea politică, am putea constata multe neajunsuri în felul omenesc de a fi. Puterea rămâne înverșunată împotriva doamnei K. Poate îi va influența ascensiunea. S-a lucrat cu dibăcie și insistență, pentru subminarea doamnei K. Nu am vreo sensibilitate pentru domeniul pe care l-a condus în România. Este o direcție care fabrică dușmani. Nu contest că nu s-au făcut exagerări. Cu voie sau fără voie. La ordin sau din întâmplare. Dacă o socotesc vinovată, să-i fie aplicată legea.
Ecourile europene sunt favorabile. Sunt aprecieri care îți mângâie orgoliul. Dreptul la opinie este garantat. Dar să repeți că europenii cred în minciunile doamnei K. e prea de tot. Totuși, cine se teme de doamna K.? Unii spun că doamna K. ar putea fi un simbol pentru Europa de Est. Poate fi un test de voință a Occidentului pentru a susține valori din această parte de lume. Cum a fost agreat Karol Woytila, adică Papa Paul al II-lea. Evident, păstrând proporțiile. Mă întreb ce rău ar putea face doamna K. României din acest post? Nu-mi dau seama. Am dat peste un citat al lui Goga, de acum un veac: „Nu ne prăbușim nici de numărul dușmanilor, nici de armamentul lor, boala o avem în suflet, e o epidemie înfiorătoare de meningită morală”. Doamna K. a pus în mișcare vectori politici. De la ponegriri, la elogii. Cu spectacolul dosarelor.
M-am săturat de justiția televizată. Dacă-i de bine, să meargă sănătoasă! Acolo unde merită.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.