Monumente în pericol • Biserica de lemn din Buteasa

1
267

Sâmbătă, 2 martie 2019, am fost în clacă la vechea Biserică din Buteasa. Are mare nevoie de îngrijire: acoperişul s-a prăbuşit (parţial) în 15 ianuarie 2019, chiar în Ziua Culturii Naţionale! Fragmentele de acoperiş şi molozul căzut făceau rău structurii degradate şi fragile a pereţilor de lemn şi lăsau impresia unei proprietăţi fără stăpân. Aşa că tinerii din Buteasa s-au organizat şi au făcut puţină rânduială în curtea bisericii vechi.

Grinzile bune, încărcate cu piese metalice, lucrate manual în forjă, acum aproape 2 secole, au fost stivuite şi protejate cu o membrană (primită ca donaţie de la un bine­fă­cător). Resturile amorfe de acoperiş, extrase din mormanul de zăpadă din interiorul bisericii, au fost aşezate într-o grămadă deschisă. Piesele valoroase (uşile împărăteşti, uşile diaconeşti, fragmente de pictură) au fost depozitate în casa din vale a familiei Nechita, iar piesele valoroase de dimensiuni mari (scândură decorată, crucea veche, feronerie) au fost aşezate în pronaosul bisericii.
Echipa a fost mică: 3 tinere sufletiste (Ioana Nechita, organizatoarea evenimentului, Emilia Ilea şi Amalia Ciocan); 3 tineri vânjoşi (Cătălin Nechita, Dănuţ Bercu şi Adelin Hordău); 3 veterani buni de muncă (Ion Nechita, Ioan Şilimon şi Gelu Zaharia de la Asociaţia R.O.S.T.); şi 3 veterane cu responsabilităţi diverse (Crina Nechita, socăciţă; Aura Pintea, de la Direcţia Judeţeană pentru Cultură Maramureş; Laura Zaharia, de la Asociaţia R.O.S.T.). Echipamentul de protecţie a fost furnizat prin amabilitatea lui Cornel Sopoian, iar gustările au fost preparate de Crina, Emilia, Amalia şi Ioana. Sub soarele tăios de început de primăvară, munca a fost intensă. Am reuşit să eliberăm biserica de fragmentele de acoperiş pră­bu­şit. A mai rămas molozul (tencuiala de lut căzută de pe pereţi) şi materialul vegetal provenit de la arborii din vecinătate, care formează o materie umedă la baza pereţilor şi fa­vo­ri­zează degradarea materialului lemnos. Este ne­cesară o nouă zi de muncă şi sperăm că tinerii din Buteasa vor avea energie să se mai organizeze o dată.

Prea multă vâlvă pentru Biserica veche din Buteasa?

Echipa de lucru, 2 martie 2019
Echipa de lucru, 2 martie 2019

Începând cu luna noiembrie a anului trecut, când s-a coagulat micuţa echipă de iniţiativă pentru salvarea Bisericii vechi din Buteasa, am auzit de multe ori această afirmaţie. Cât de nedrept este acest mod de a pune problema demonstrez în cele ce urmează. Biserica veche din Buteasa este pe cale să se prăbuşească şi satul Buteasa îşi va pierde orice urmă a trecutului şi va deveni un sat fără istorie. Continuând raţionamentul, ajungem la ideea terifiantă că, neglijându-şi în continuare monumentele istorice, România îşi şterge cu conştiinciozitate propria istorie. Cum decidem care este limita de la care efortul de a salva istoria unui popor este prea mare? De unde începe vâlva să fie prea mare pentru a împiedica un sat din zona pitorească a Cetăţii de Piatră din Ţara Chioarului şă-şi piardă ultima piesă în care este înscrisă istoria satului în ultimii 400 de ani?

Decriptarea istoriei

Biserica „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril” din Buteasa este înscrisă pe Lista Monumentelor Istorice din România în categoria Monumentelor de arhitectură, în grupa valorică B a Monumentelor istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local, cu codul MM-II-m-B-04532.

Sursele scrise

Din sursele scrise consultate, aflăm că istoria satului Buteasa a fost intricată puternic cu istoria Cetăţii de Piatră (Cetatea Chioarului). Datorită apropierii, satul Buteasa a fost subordonat direct Cetăţii de Piatră de-a lungul secolelor XV şi XVI, asigurându-i forţa de muncă şi produsele necesare traiului de zi cu zi. Efectul acestei aproprieri a fost scutirea de dări, dar şi pustiirile turceşti care secătuiau satul.
Pentru a întări comunităţile locale din zone şi a-şi asigura fidelitatea acestora, în perioada 1570-1690, Imperiul Habsburgic a avut o campanie susţinută de înnobilare a familiilor importante din zonă: familia Triff alias Vajda de Prislop, familia Nechita de Boiu Mare, Ioan Vancea de Buteasa împreună cu cei 9 feciori ai săi, familia Tamaş de Frânceni, familia Berlea de Prislop, familia Pop de Şasa, Ioan şi Balaş (Blănarul) din Buteasa, familia Nechita de Buteasa, Nicolae alias Nichita Mercaş din Buteasa.

Interior, 2 martie 2019
Interior, 2 martie 2019

Încet, comunitatea locală a prins puteri şi aflăm că în anul 1680 a fost construită o Biserică în satul Buteasa. Ideea este susţinută de alte documente ce-l pomenesc, la începutul secolului al XVIII-lea, pe ”preotul din Buteasa, o Biserică, 2 preoţi uniţi şi 17 familii” sau ”o Biserică Non-Unită, 38 familii Non-Unite, doar preotul fiind Unit”. După demolarea Cetăţii de Piatră în 1717, satul Buteasa îşi pierde clientul unic pentru care îşi canalizase eforturile timp de 2 secole şi se dezintegrează. Populaţia migrează încet, aşezându-se pe actualele amplasamente ale satelor Buteasa şi Ciolt.
Preotul paroh Pintilie Dumitru consemnează, în arhiva Parohiei Buteasa, anul 1751 ca fiind anul construirii bisericii. Informaţia nu este susţinută de alte surse documentare, dar merită reţinută ca atare. Hrisovul de sfinţire a bisericii, aflat pe masa altarului din biserica azi parţial prăbuşită, consemnează anul 1839 ca fiind anul sfinţirii de către episcopul Ioan Lemeni. Este posibil ca această sfinţire să fi marcat lucrările de construire a bisericii, lucrări de modificare, sau doar finalizarea picturii interioare. Alte lucrări de reparaţii au fost făcute în 1898 şi 1966. În 2009, la iniţiativa comunităţii locale, a fost întocmit un proiect de restaurare – rămas fără finalitate din cauza lipsei banilor pentru o restaurare ştiinţifică.

Analiza arhitecturală a monumentului

La analiza vizuală a bisericii, favorizată de tencuiala căzută de pe aproape întreaga suprafaţă a pereţilor, se conturează clar sistemul constructiv şi materialele de finisaj folosite. Turnul are o structură sănătoasă, cu material lemnos cu secţiuni mari şi cu îmbinări bine lucrate. La baza turnului, găsim semne de mutare şi pe alocuri se observă urme ale unor îmbinări vechi, ce nu au mai fost refolosite în noua conformaţie a turnului. Se naşte o ipoteză: este posibil ca turnul să fi aparţinut bisericii vechi din Buteasa, construită la 1680. Datarea dendrocronologică va aduce lumină în această chestiune. Pereţii naosului şi pronaosului sunt realizaţi ”în căţei”, din bârne scurte de lemn rotund, fixate în ulucele stâlpilor (şoşi). Bârnele sunt prelucrate uniform, cu capetele subţiate, pentru a servi drept lambă pentru ulucele şoşilor, şi cu suprafeţe exterioare şi interioare ciupite din topor, pentru ca tencuiala din lut să adere mai bine. Nu se cunoaşte data certă a construirii corpului bisericii, avem doar perioada în care a fost posibilă construirea ei: 1751 (notele părintelui Pintilie Dumitru din arhiva Parohiei Buteasa) şi 1839 (înscrisul de pe hrisovul de sfinţire aflat pe masa altarului). Datarea dendrocronologică va aduce lumină şi în această chestiune. Absida altarului este realizată cu material preluat de la o altă construcţie, după cum arată vechile urme de îmbinări sau semnele de asamblare. Câteva bârne au o profilatură asemenea elementelor decorative folosite la streaşină, ceea ce conduce la ideea preluării lor de la o altă biserică.
De ce au fost montate aceste ”cârpeli” tocmai în absida altarului? S-au terminat resursele financiare ale comunităţii locale tocmai la piesa sfântă a lăcaşului de cult? Au fost nevoiţi credincioşii să folosească elemente preluate de la o altă construcţie pentru că nu au mai avut material lemnos pentru ridicarea absidei altarului? Nicidecum. Dimensiunile generoase ale bisericii sugerează o comunitate locală puternică, dornică să îşi afirme statutul social construind o biserică reprezentativă.
Straturile de tencuială sunt diferite la absida altarului faţă de corpul bisericii. În naos şi pronaos, stratul gros de tencuială este armat la suprafaţă cu pietre relativ plate, cu muchii vii, cu dimensiuni variind în jurul a 5 cm, ce formează o reţea la 40-50 cm unele de altele. Tencuiala din absida altarului este obişnuită, lasă să se vadă pe alocuri urmele degetelor care au întins-o pe pereţii de lemn. Această observaţie conduce către ideea modificării absidei altarului înainte de anul sfinţirii bisericii, 1839, şi către ideea datării bisericii înainte de 1839, posibil în 1751. Pictura pe pânză, din care au mai rămas câteva fragmente degradate, pare să fi fost atent elaborată, după cum apare în imaginile de arhivă. Nu se cunoaşte autorul picturii, dar cercetarea fragmentelor ar putea aduce lumină şi în acest domeniu.

Recompunerea istoricului bisericii

Pe baza analizei surselor scrise şi a analizei vizuale a monumentului, se poate trasa o schiţă a istoricului bisericii. Menţionez că este o ipoteză care trebuie demonstrată prin cercetări aprofundate şi prin datarea dendrocronologică. Această metodă ştiinţifică ne poate aduce informaţii certe în privinţa datării elementelor de lemn folosite pentru construirea bisericii. Informaţiile vor fi corelate cu mărturiile scrise şi cu analiza sistemului său constructiv. Abia după ce aceste etape vor fi finalizate, se va putea scrie un istoric corect al bisericii din Buteasa. Din ceea ce ştim la ora actuală: în 1680, a fost construită biserica din vatra veche a satului Buteasa, pe ”Pustă”; în 1751, a fost construită biserica din actuala vatră a satului, cu elemente preluate din biserica veche (turnul şi bârnele montate în absida altarului); în 1839, a fost sfinţită biserica – în forma păstrată până în 2018; în 1898 şi 1966 s-au făcut lucrări de reparaţii; în 2009, a fost autorizat proiectul de restaurare, dar lucrările nu s-au realizat; în 2019, s-a prăbuşit acoperişul peste naos şi absida altarului.

În loc de concluzii

Am încheiat claca din 2 martie 2019 cu speranţa că nu am deranjat prea mult liniştea Vechii Biserici şi că aceasta va avea răbdare să aştepte nemişcată mult-doritele lucrări de restaurare. Îi invităm pe tinerii din Buteasa la o nouă clacă! (L.Z.)

1 COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.