Fabulă despre nechibzuinţă

0
21

Într-o livadă, care-anume
Nu are rost nici sens să spun,
Că nu are precis un nume,
Creștea și un cais și-un prun.
Erau vecini cei doi și veșnic
Se lăudau cu floarea lor,
Caisul însă, fiind mai harnic,
Spre încântarea tuturor,
Înflorea primul și de-aceea
De prun era invidiat,
Însă-i veni-ntr-o zi ideea
Acestuia și l-a-ntrebat
Cum face el de dă în floare
Așa de repede, mereu.
Caisul i-a răspuns că n-are
Nici un secret, că nu e greu,
Trebuie doar să se gândească
Că luna martie e mai
Și mugurii să îndrăznească
Să și-i desfacă și alt trai
Și rod avea-va de atunci.
Și-așa făcut-a prunul și,
Trecând peste-a firii porunci,
În martie chiar înflori.
Dar frigul iernii, nefiind dus,
Zăpezi fiind încă așezate,
Un ger în noapte l-a pătruns
Și i-a ucis florile toate!

Morala caisului
N-am vrut să-nșel sau să-l prostesc,
Glia mi-e martoră și cerul,
I-am spus cum fac eu de-nfloresc,
Dar eu mă am bine cu gerul!

Morala prunului
Am vrut să mă fălesc și eu
Cu flori mai repede pe ram,
Credeam că pot, că nu e greu.
Ei, de cais de n-ascultam!…

Morala fabulei
Oricine-așa poate păți
Când face și ce nu se poate,
Uitând, sau nedorind a ști,
Că este-o vreme pentru toate!
Lucian PERȚA

George Topîrceanu
Rapsodii de primăvară

III
Soare crud în liliac,
Zbor subţire de gândac,
Glasuri mici
De rândunici,
Viorele şi urzici…
Primăvară, din ce rai
Nevisat de pământeni,
Vii cu mândrul tău alai
Peste crânguri şi poieni?
Pogorâtă pe pământ
În mătăsuri lungi de vânt,
Laşi în urmă, pe câmpii,
Galbeni vii
De păpădii,
Bălţi albastre şi-nsorite
De omăt topit abia,
Şi pe dealuri mucezite
Arături de catifea.

Şi porneşti departe-n sus
După iarna ce s-a dus,
După trena-i de ninsori
Aşternută pe colini…
Drumuri nalte de cocori,
Călăuzii cei străini,
Îţi îndreaptă an cu an
Pasul tainic şi te mint
Spre ţinutul diafan
Al câmpiilor de-argint.
Iar acolo te opreşti
Şi doar pasul tău uşor
În omăt strălucitor,
Lasă urme viorii
De conduri împărăteşti
Peste albele stihii…

Primăvară, unde eşti?

Parodie de Lucian Perţa
Rapsodii de primăvară

III
Soare cât-de-cât uman,
Tot mai palid an de an,
Păsări vin
Tot mai puţin
Dinspre sud de la vecin…
Primăvară, poţi să spui
Ce te-opreşte, ce te doare,
De nu poţi în crengi să pui
Ca pe vremuri, câte-o floare?
Mai demult veneai cu drag,
Azi eşti plină de arţag,
Şi când vii, atunci când vii,
Tu te ţii
De şmecherii.
Balta o porneşti la viaţă,
Cântă broaştele în ea,
Dar deodată balta-ngheaţă,
Cam aşa ca leafa mea.

Ai ciudate nostalgii
După ducă-se-n pustii,
Iarna care a trecut
Las-o altora de-acum,
Tu să faci ce-ai început,
Nu te mai opri din drum:
Dă verdeaţă pe coline
Cum făceai odinioară,
Adă zumzet de albine
Şi nu croncănit de cioară.
Ştiu, problemele dau ghes
Cu natura, fiindcă n-am
Protejat-o şi-i cam-cam
Brambură-n ecosistem.
Dar să vezi ce bine ies
Toate de-nţeleşi suntem…

Primăvară, ai înţeles?!

Haikuuri de primăvară
În alb şi negru

*
Schimbând zăpada,
deja primii ghiocei
albesc livada.

Goi prin omături,
ghioceii vor să iasă-
Nu pot de peturi.
*
Muguri în soare-
Unii ce sunt mai grăbiți,
fac mâțișoare.

Muguri degerați-
Iar de gerul de april
n-au fost iertați.
*
Zarzări în floare-
Pictori se pot inspira.
Câtă culoare!

Doar zarzări cu flori-
Prunii și merii-s uscați.
Nu-s pomicultori.
*
Berze reîntoarse.
Primăvara le-anină
cuiburi pe case.

Neobosite,
berzele au revenit.
Fete-ngrozite.
*
Zarea-i senină.
Cerul, pe-albastru deschis,
naște lumină.

Zile ploioase.
Norii păcatele-și plâng.
Vremi păcătoase.
Lucian PERȚA

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.