Golurile victoriei

0
50

A venit vremea să scriu despre un subiect care nu îmi este la îndemână: fotbalul românesc! O fac din respect pentru cititori, cărora le-am promis comentarea Ediției „Ziarele României Mari”, care a ajuns la numărul 15, ocupându-se de România la primul Campionat Mondial de Fotbal, iulie 1930. Adus în țară de petroliștii străini, fotbalul i-a cucerit repede pe români și ne-a dus peste Atlantic, la prima Cupă Mondială din istorie, în aventura de la Montevideo. Dincolo de mândria de a fi fost prima țară europeană care s-a înscris la turneul final (sistemul preliminariilor a apărut la ediția următoare), campionatul a creat legenda selecționării echipei române de către suveranul Carol al II lea. Regele ar fi fost protectorul și susținătorul acestei aventuri cu balonul rotund.
Participarea României a fost primită cu destul de multă reținere. Echipa nu avea multă experiență inter­națională, selecția jucătorilor nu avea la bază criterii limpezi, iar costurile deplasării, foarte ridicate. Am putea spune că marea problemă nu era calificarea, ci călătoria. Uruguay, țara gazdă a campionatului, era la câteva săptămâni distanță de București. Fotbaliștii români au parcurs 11.000 de kilometri în 65 de zile. De la București, echipa a plecat cu trenul prin Timișoara până la Trieste, în Italia. De aici s-au îmbarcat pe vaporul Conte Verde. Jucătorii au stat câte patru în cabină. Primul meci a reprezentat o surpriză chiar și pentru cei mai înfocați suporteri români: victorie cu Peru la debut! „Gazeta Sporturilor”, din 17 iulie 1930, scria pe prima pagină despre un strălucit succes românesc.
Și ziariștii cotidianului par sur­prinși de victoria românească, cu 3-1 în fața sud-americanilor, favoriți prin prisma istoriei și a geografiei. Am în față ziarul din epocă. Prima pagină titrează: ”Un strălucit succes românesc!” Campionatul Mondial de la Montevideo a prilejuit României o mare victorie internațională. Propaganda pentru țara noastră a fost imen­să. Ziarele din întreaga lume au comentat nesperat de favorabil perfor­manța României. Mai ales că echipa învinsă ocupa un loc de frunte în fotbalul sud-american. Ziarul redă, pe scurt, filmul meciului. Veteranul Wetzer a condus jocul cu măiestrie. A pasat scurt și rapid și a reușit deschiderea scorului. A doua repriză aparține integral României, care domină și înscrie alte două goluri, prin Covaci și Stanciu, în pofida jocului dur al adversarilor.
O notă proastă primește publicul, care a dovedit o parțialitate cu totul nesportivă. Un ziarist afirmă că participarea la Cupa Mondială adusese mai multă vizibilitate României în America de Sud decât întreaga activitate a diplomaților acreditați pe continent. Pe lângă golurile victoriei, pentru echipa noastră au venit și golurile înfrângerii. În meciul cu Uruguay, țara gazdă, România a primit patru goluri. Cu toate acestea, la întoarcerea echipei în țară, jucătorii au fost primiți cu manifestații de simpatie organizate în gările importante, pe ruta Jimbolia-București. Călătoria, care a dus echipa României la primul Campionat Mondial de Fotbal, s-a făcut pe baza unui pașaport colectiv, pe care erau lipite fotografiile, semnate, ale celor 15 jucători și ale oficialilor lor.
Lotul României avea o absență regre­tabilă, cea a tunarului Ștefan Dobay, unul dintre cei mai buni ata­canți ai României. Lotul avea în componență jucători de origine română, germană, maghiară, evreiască. Acolo, măsura patriotismului nu era dată de originea etnică, ci de talentul fotbalistic. Din păcate, după pierderea Ardealului, această armonie a fost spulberată. Aceasta a fost scurta poveste a începuturilor fotbalului în România.
Următorul număr al Ediției apare mâine. Se ocupă de greva de la Grivița.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.