Maramureşul, fără anemie infecţioasă ecvină

0
15

Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Maramureş a demarat campania de verificare a cabalinelor pentru a vedea dacă sunt sau nu infectate cu anemie infecţioasă ecvină.
Rezultatele obţinute până acum au relevat faptul că în judeţul nostru nu există această boală la cai: „Am început campania de recoltare probe sânge de la cabaline în direcţia anemiei infecţioase ecvine şi uşor, uşor intrăm în program în sensul că avem şi celelalte specii vizate, facem vaccinarea anticărbunoasă contra antraxului la bovine, ovine, cabaline, după care recoltăm probe de sânge. Deci avem un program de lucru bine stabilit. În urma rezultatelor obţinute până acum, caii vii nu sunt pozitivi. Deci cu alte cuvinte, toate probele intrate până în prezent sunt negative. Când vom avea probe pozitive, cu siguranţă vom comunica automat”, a spus dr. Vasile Pop, directorul executiv adjunct al DSVSA Maramureş. Anemia infecţioasă ecvină (AIE) este o boală infectocontagioasă, virală, ce afectează ecvinele având o lungă durată evolutivă, uneori cu faze acute, dar cel mai adesea rămâne inaparentă pe toată durata vieţii animalului. Boala se sfârşeşte prin moartea animalului, iar la examenul necropsic se constată starea anemică, numeroase hemoragii şi afectarea organelor interne (splină, ficat, rinichi etc). Diagnosticul de anemie infecţioasă este destul de dificil, mai ales atunci când se stabileşte pentru prima dată într-un efectiv sau localitate. Se iau în considerare datele epidemiologice, aspectul clinic şi necropsic prin coroborarea cu examenul de laborator. Confirmarea oficială a bolii se face prin examen serologic. Cei mai receptivi la infecţia naturală sunt caii, indiferent de rasă sau de vârstă şi în mai mică măsură celelalte solipede (măgarul, bardoul şi catârul). Sursa de infecţie primară şi totodată rezervorul de virus îl reprezintă caii cu forme asimptomatice (latente), care elimină virusul prin toate secreţiile şi excreţiile organismului (mai ales în timpul perioadelor febrile). Apa, furajele, aşternutul, harnaşamentele şi ustensilele contaminate constituie sursa secundară de infecţie. Transmiterea infecţiei se face prin intermediul insectelor hematofage sau şi prin intermediul operaţiunilor sanitar-veterinare (vaccinări, serumizări) dacă acul seringii nu se schimbă la fiecare animal. Transmiterea pe alte căi (digestivă, trans­placentară, prin material seminal) este, de asemenea, posibilă.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.