Pelerin în Ţara Sfântă

0
338

Coranul le cere musulmanilor ca, în viaţă, măcar o dată să ajungă la Mecca. Biblia le recomandă creştinilor ca în viaţă, măcar o dată să ajungă la Ierusalim. Numai învăţând unii de la alţii, putem fi mai buni şi înţelepţi, încât să convieţuim într-o desă­vârşită linişte şi pace. Israelul este o destinaţie turistică ecumenică şi scopul străinilor e să viziteze locurile sfinte. Indiferent cum ajung în ţară, prin agenţii de turism, sau pelerinaje, organizate de preoţi creştini, traseul este unic şi cuprinde obiective religioase vizitate de toţi pelerinii şi cunoscute de lumea întreagă. Nu este creştin, care să nu fi auzit de Poarta Sionului, de Zidul Plângerii, de Betleem, şi Biserica Naşterii Domnului, de Calea Crucii şi Golgota, de râul Iordan, sau de Cana Galileii, unde, Mântuitorul la o nuntă a transformat apa în vin. La impresiile unor pelerini maramureşeni prin Ţara Sfântă, găzduite de paginile prezentului cotidian, fac o singură precizare. Istoria zonei geopolitice, pe care azi se situează Israelul şi vecinii săi, a fost tulbure, plină de conflicte şi războaie religioase. Fiecare seminţenie, nou-venită, a dorit să-şi impună propria religie prin foc şi sabie.

Zidul Plângerii
Zidul Plângerii

Pe urmele celor care au construit vreme de secole, au călcat alţii, au dărâmat şi mereu totul trebuia luat de la zero. Pe locurile sfinte de altădată, din vremea personajelor biblice, a tânărului Isus şi a mamei sale Sfânta Maria, s-au construit biserici patronate de toate cultele creştine. Mărturii legate de evenimentele şi miracolele petrecute în urmă cu peste 2000 de ani nu există. Acolo, doar bunul Dumnezeu ştie ce s-a întâmplat şi noi, muritorii de rând putem crede sau nu. Totul depinde de propria conştiinţă şi rămâne la libera alegere. Însă, un lucru este sigur. Dacă în nimic nu credem, trăim degeaba. Pe seama locurilor Sfinte, las speculaţiile la o parte şi ofer cititorilor câteva detalii despre alte particularităţi, pe care Ţara Sfântă le are. Dacă Divinitatea le-a hărăzit evreilor locurile Sfinte, cu natura oferită nu le-a fost generoasă.

Râul Iordan, graniţă cu Iordania
Râul Iordan, graniţă cu Iordania

Cu mici excepţii, relieful este auster şi neprimitor. Dealuri şi văi abrupte, pline de pietroaie, cât vezi cu ochii. Acum în Israel este primăvară, dar nu peste tot. Puţina vegetaţie, adaptată la secetă îşi continuă ciclul biologic, până la sfârşitul lunii mai, când vine pârjolul, cu temperaturi de peste 40 C. Iarba va reînvia de-abia în noiembrie, după revenirea ploilor. Din drumul autocarului spre Valea Iordanului peisajul este dezolant, şi în absenţa oricăror forme de vegetaţie ai senzaţia că te afli pe Lună. Marea problemă a ţării este apa potabilă şi apa folosită în agricultură. În ţară sunt 20 de staţii destinate desalinizării apei din Marea Mediterană, ce produc apă numai pentru irigarea culturilor agricole. Se pare că udarea la rădăcina plantelor, prin ,,picătură”, este o invenţie a specialiştilor din Israel, preluată şi de alte ţări, în scopul economisirii apei. Clima propice şi terenul fertil din NV ţării favorizează cultivarea grâului (are spic), a legumelor şi pomilor fructiferi cu fructe exotice.

Grădinile Bahai din Haifa
Grădinile Bahai din Haifa

Plantaţiile de bananieri şi palmieri, specii ce produc vestitele curmale, sfidează un sol arid şi mereu avid de apă. În Israel pământul fertil valorează mai mult decât aurul. Puţini români ştiu că, în urmă cu mai mulţi ani, Israelul a cărat cu vapoarele pământ fertil din România şi Bulgaria. Pentru a supravieţui, evreii nu au stat pe gânduri, şi-au pus mintea la contribuţie. Teoria că pentru evrei lucrează alţii şi ei se ocupă numai de comerţ nu stă în picioare. Deşi turismul, bine organizat, oferă servicii exemplare şi aduce bani serioşi la PIB-ul ţării, nici industria nu se lasă mai prejos. Într-un timp record se nasc „cartiere rezidenţiale” cu imobile trase la indigo. Piatra fasonată şi unitar modelată, de o singură culoare, obligatoriu trebuie să acopere faţada tuturor clădirilor. Infrastructura rutieră, formată din autostrăzi, tunele şi cea feroviară (au şi TGV) se situează la standardele Europei Occidentale. Evreii, deşi ar avea motive, de greaua moştenire nu ţin seamă. Autorităţile încurajează revenirea evreilor din întreaga lume în ţara de baştină. Evreilor ultraortodocşi din Franţa, statul le-a oferit apartamente în cartiere nou-nouţe şi locuri de muncă. Statutul acestei categorii sociale greu poate fi înţeles. Sunt bărbaţi îmbrăcaţi numai în negru care toată ziua se roagă şi fac mătănii la Zidul Plângerii. Nu lucrează şi rolul lor este să facă cât mai mulţi copii. Pentru fiecare copil, statul acordă 270 dolari pe lună.

Panoramă a oraşului Haifa
Panoramă a oraşului Haifa

Per familie, mulţi copii înseamnă şi venituri în plus. Ca să contracareze natalitatea din familiile palestiniene (arabe), statul prin orice mijloace este interesat să crească natalitatea în rândul evreilor. Majoritatea evreilor duc un trai decent, dar nu sunt bogaţi, după cum s-ar crede. În Israel, salariul mediu este de 1600 dolari pe lună, iar în Palestina, enclavă situată în mijlocul ţării, de 600 dolari pe lună. Traiul zilnic este costisitor, Israelul fiind una dintre cele mai scumpe ţări. Din programul pelerinajului a făcut parte şi o vizită la Muzeul Holocaustului, unde pelerinii îşi pot da seama prin ce chinuri au trecut evreii din Europa, sub ocupaţia naziştilor. Am văzut şi lucruri ce denotă că Israelul nu este o ţară liniştită. Zidul de beton şi gardul de sârmă ghimpată, care izolează Palestina, înseamnă că securea războiului nu a fost îngropată. Nici cu vecinii săi, Iordania, Siria şi Libanul, Israelul nu are relaţii amiabile şi oricând este gata pentru luptă şi apărare. Urmele războiului, de şase zile, din 1967 încă sunt vizibile. Celor care vor să ajungă în Ţara Sfântă câteva sfaturi le-ar fi de folos. În aeroportul din Tel Aviv controalele sunt stricte şi pelerinii trebuie să aibă răbdare. Creştinii care vor să mediteze profund pe Calea Crucii vor fi total dezamăgiţi. Comerţul şi buticurile fac legea şi trebuie mers mai departe. La cumpărături, ca monedă este de preferat dolarul, ei nu ţin seama de paritatea euro-dolar. Israelul este o ţară sigură, dar în continuă alertă. O vizită făcută în Ţara Sfântă, cu oameni pe care numai credinţa i-a ajutat să supravieţuiască, oricând este bine-venită. Agenţia Sfara Tours din Baia Mare vă aşteaptă cu toate informaţiile necesare.
Prof. Vasile ILUŢ

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.