Decizia se află mereu în noi

0
33

Campania preelectorală pentru europarlamentare a început, partidele politice folosesc toate canalele de comunicare, mai ales mass-media, pentru a-şi face cunoscute mesajele. Orice prilej este folosit de politicieni pentru a-şi critica adversarii ideologici, însă tactica atacului nu aduce voturi în plus, aşa că pe termen lung strategia electorală pozitivă va fi cîştigătoare mereu.
Cei care atacă şi încearcă să-şi distrugă adversarii îşi vor pierde şi voturile pe care le au. Febra alegerilor îşi pune amprenta pe politicieni şi se comportă precum cocoşii. Au în comun acea răutate a lui Păcală şi în discursurile lor fac spectacol de tip caragialian, vor să scoată profit electoral din slăbiciunile omeneşti.
Campaniile electorale seamănă cu cele de marketing, cuprind mai ales fotografii (machete) şi filme (imagini video), în vreme ce mesajele politice se bazează mai ales pe cuvinte, căci nu-i suficient să-l impresionezi pe alegător cu un zîmbet de afiş fotoshopat, ci e nevoie de mai mult pentru a schimba opţiunea şi trecerea de la un candidat la altul.
Creatorii de publicitate electorală sînt specializaţi şi se bazează pe studiul alegătorului, pe predispoziţiile acestuia, totul fiind canalizat spre o reacţie favorabilă. Articolele ce apar în ziar sînt însoţite de litera P, adică „publicitate”, deci răspunderea juridică pentru veridicitatea celor afirmate le aparţine partidelor sau candidaţilor care semnează comanda. Bulversant pentru cetăţean este să citească azi un articol pro şi mîine unul contra; democraţia şi legea ne obligă să asigurăm libertatea cuvîntului pentru toţi.
Cititorul va afla ambele conţinuturi şi va alege, dar luarea unei decizii nu-i uşoară. În faţa raftului cu zeci de ape minerale, constaţi că a apărut un produs nou, căruia i se face reclamă. Cumpărătorul trebuie s-o ia ca atare: nimic nu-i bun şi ieftin deodată. Preţul redus stimulează consumatorul să încerce produsul nou, dar metoda seamănă cu dumpingul, procedeu prin care o firmă scoate o alta de pe piaţă.
În campaniile electorale, politicienii vînd idei ieftine, iar în dos tremură de teamă. Spre deosebire de comerţ, unde regulile pieţei sînt reglementate, în politică totul e posibil, nu există arbitru, poţi să-ţi ameninţi adversarul, să-l „faultezi”, dar rezultatul votului va fi mereu în favoarea celui corect. Marketingul politic presupune o strategie bazată pe selectarea alegătorului tip, ţintă, ale cărui obiceiuri sînt studiate şi fiecare primeşte mesajul în forma potrivită.
Scopul este atins atunci cînd alegătorul devine el însuşi creator de mesaj şi transmite ideea mai departe, fără plată. Nu este suficient să fii loial partidului X, va pierde dacă alegătorul nu va propaga mesajul. Precum în religie, activiştii cred fără să cerceteze. Dacă vrei să alegi corect, trebuie să cercetezi, pentru a te convinge. Liderii de opinie direcţionează poporul, disting dacă practicile unui partid sînt democratice, dacă violenţa de limbaj este utilă într-o democraţie.
În societate se produce o divizare în alegători de dreapta, centru şi stînga, însă tot mai mulţi imită, sînt o masă de manevră fără convingeri, migrează între extreme, după alte criterii decît cele esenţiale. Intervine şi folclorul urban, se aud zvonuri care prind mai rapid decît adevărul. Pentru istorie, rămîne de neînţeles întrebarea de ce omul alege mai întîi răul, este obsedat să-l cunoască, iar în cele din urmă se căieşte şi revine la adevăr; însă va fi prea tîrziu, balanţa se înclină spre cercul vicios.
Oamenii se pot convinge că nu există democraţie cu prezenţă la urne sub 50%, că politica e un produs de consum, se vinde şi se cumpără sub forma reclamelor electorale, şi că informaţia trebuie evaluată după interesul personal al fiecăruia. Unii politiceni au însă doar scopul să stîrnească emoţii negative şi aceştia credem că vor pierde examenul.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.