Provocarea de a fi tânăr rrom în România de astăzi

0
110

Luni, 8 aprilie, rromii din ţara noastră şi-au sărbătorit Ziua Internaţională. Într-un astfel de context, am lansat o provocare către câţiva tineri maramureşeni, exponenţi de elită ai acestei etnii întrebându-i ce înseamnă, totuşi, să fii tânăr rrom în România de astăzi? Ne-au răspuns sincer, vorbind despre iminentele greutăţi cu care se confruntă tinerii rromi în societatea modernă a anului 2019. Deşi au fost şi încă mai sunt supuşi unor variate forme de discriminare, aceştia răzbesc zilnic triumfători şi speră ca exemplul lor să fie suficient de puternic pentru a-i inspira şi pe ceilalţi tineri rromi.
Vladimir Bardai – 28 de ani, inginer mecanic, doctorand în cadrul Universităţii Tehnice Cluj-Napoca: Să fii tânăr rrom, în România, este o mare provocare. Încontinuu, te afli în mijlocul unei “lupte” la nivel psihic cu mentalităţile învechite, cu stereotipurile şi prejudecăţile fondate şi transmise genetic de sute de ani. Dar, cel mai important factor este stigmatul cultural şi etnic pe care tinerii rromi îl trăiesc la nivel naţional zi de zi. Totuşi, după părerea mea, avantajul cel mai mare pe care societatea din România îl oferă tinerilor indiferent de etnie şi cultură este posibilitatea implicării şi promovării activismului civic la nivel naţional şi european prin intermediul ONG-urilor, societăţii civile şi al programelor de dezvoltare în sectorul de tineret şi nu numai. Din punct de vedere personal, ca tânăr activist în mişcarea rromă, mi-aş dori să văd o schimbare morală şi etică în ceea ce priveşte modul de abordare a problemelor comunităţii, a specificităţii fiecăreia în parte, a gradului de implicare a factorilor relevanţi implicaţi în procesul de dezvoltare a naţiunii rrome. Schimbarea începe, însă, cu fiecare dintre noi.
Radu Lakatoş – 30 de ani, profesor şi mediator şcolar la Şcoala Gimnazială din Finteuşu Mic (masterat finalizat la Universitatea Tehnică Cluj-Napoca): Pentru mine, a fi rrom în România este un lucru foarte greu de acceptat, deoarece, dacă un rrom nu face şcoală, dacă un rrom fură, toţi suntem la fel. Oricât ai face în sens bun, să ajuţi, să-ţi faci treaba oriunde, tot rromi ne numim. Eu aş dori ca România să-şi schimbe percepţia faţă de rromi pentru că sunt şi rromi care învaţă, care lucrează şi, la fel şi ei, sunt oameni ca alţii. Pentru a aduce schimbare, sunt membru în Asociaţia Young Roma Maramureş şi fac voluntariat în cartierele de rromi din Baia Mare în proiecte legate de educaţie şi sănătate.
Adrian Cămăraş – 27 de ani, facilitator comunitar în proiectul de dezvoltare comunitară implementat de Centrul de Resurse pentru Comunităţile de Rromi (este licenţiat în Controlul şi expertiza produselor alimentare la Universitatea Tehnică Cluj-Napoca): Ce înseamnă să fii tânăr rrom în România? Înseamnă să ţi se pună etichete, să fii considerat hoţ, necivilizat, needucat, fără să te cunoască, doar auzind cuvântul ţigan. Înseamnă să fii discriminat şi dat la o parte, să ţi se pună la îndoială calităţile, să fii privit cu dispreţ. Printre noi sunt şi oameni educaţi, cu meserii frumoase, dar invizibili. Sunt văzuţi doar rromii care cerşesc sau fură. Asta mi-aş dori să se schimbe în societatea românească: percepţia asupra comunităţii rrome. Să existe obiectivitate, să fie văzute şi apreciate exemplele pozitive ale etniei noastre. Eu, prin ceea ce sunt şi ceea ce fac, îmi doresc să fiu exemplu pozitiv pentru tinerii dezavantajaţi, deoarece, la rândul meu, am cunoscut ce înseamnă sărăcia, dar am avut dorinţa să îmi depăşesc condiţia.
Georgeta Ioana Farcaş – 22 ani, studentă în anul trei la Universitatea Tehnică Cluj-Napoca (specializarea informatică): Consider că cel mai eficient mijloc sau abordare care ar trebui întreprinsă pentru a contribui cu succes la incluziunea rromilor în societate este prin intermediul educaţiei. În primul rând, consider că ar trebui să dăm şansa oricărui individ, copil, şansa la educaţie. Iar cel mai eficient mijloc, cred şi susţin, suntem chiar noi. În opinia mea, trebuie să ajutăm la educarea tinerilor rromi. Eu ştiu că nu putem schimba concepţia adulţilor, însă, trebuie să lucrăm cu copiii mici, cei care încă sunt la grădiniţă sau în ciclurile primare, să la arătăm că doar prin educaţie biruim.
Nicolae Varga – voluntar în cadrul Asociaţiei Young Roma Maramureş: A fi un tânăr rrom, în România, pentru mine, semnifică o luptă continuă pentru supravieţuire între majoritari, datorii, probleme, discriminare şi forme de sclavie modernă precum: neangajarea tinerilor rromi cu studii, neacceptarea într-un colectiv, neînţelegerea anumitor probleme, nevoi cotidiene ale tânărului rrom. Totuşi, toţi tinerii rromi au avantaje, la fel ca şi adulţii. Trebuie doar să se intereseze de multele beneficii pe care le au în anumite instituţii de stat sau domenii în care pot activa. Aş dori, însă, să se evidenţieze valorile, tradiţiile, cutumele rromilor cu caracter pozitiv în rândul tinerilor, căci adulţii şi bătrânii le ştiu. Unele dintre cele mai importante valori ale rromilor au fost şi, din păcate scad, sunt ruşinea (de a se afirma cu orice, cu oricine, oricum, oricând în orice fel) şi respectul (faţă de cei în vârstă, faţă de cei de aceeaşi etnie, dar cu funcţii importante mai ales pentru ei). Sunt activist rrom şi, împreună cu vechii voluntari, actualii prieteni zi de zi, organizăm seminarii, întâlniri, şedinţe, conferinţe pentru tineri şi nu numai şi ne ocupăm şi de evenimente fie oficiale, fie neoficiale (înmormântări, spectacole, colecte, speach-uri publice/în instituţii etc).
Renata Mihaly – 19 ani, elevă în ultimul an la Colegiul de Arte din Baia Mare, secţia textile design vestimentar (se pregăteşte pentru admitere la Universitatea de Arte şi Design din Cluj-Napoca): Îmi place mult să mă implic în activităţile care promovează în special educaţia pentru copiii rromi. Fiind rrom, indiferent de aspectul fizic, există riscul să fii supus discriminării, acest comportament fiind adânc înrădăcinat în judecata şi educaţia majoritarilor faţă de rromi. Acesta este unul din lucrurile pe care îmi doresc să le schimbăm. Pentru aceasta, este nevoie de schimbarea mentalităţilor, iar mentalităţile se schimbă cel mai greu, şi începe cu educaţia în familie, şi apoi cu educaţia la şcoală. Ca orice alt tânăr normal, diferenţa o face gradul de discriminare la care este expus. Încă, în 2019, tinerii rromi nu sunt primiţi la club, la piscine şi, cel mai grav uneori, chiar în şcolile considerate bune din oraş. Mi-aş dori să se schimbe percepţiile oamenilor, să fim trataţi cu respect si văzuţi ca oameni normali, nimic mai mult.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.