Lansarea volumului aniversar „Nicolae Bud. Comorile prieteniei“ • Mărturii despre inginerie, economie şi omenie

3
77

Înainte de toate, suntem datori cititorilor cu o scurtă explicaţie privind titlul acestor însemnări. Avem toate temeiurile de ordin istoric pentru a considera că în România timpurilor moderne şi contemporane s-a afirmat, în spaţiul public, un segment profesional ambivalent: ingineri şi economişti, deopotrivă. Sunt emblematice numele fraţilor Brătianu, Ionel şi Vintilă, precum şi al lui Mihail Manoilescu, personalităţi fondatoare ale unei tradiţii care (bineînţeles, în alte condiţii de loc şi timp) îşi are exponenţi de marcă şi în prezent. Un exemplu ale cărui valenţe vor fi „decopertate“ (ca să folosesc un termen mineresc) în aceste rânduri este Nicolae Bud, deţinător al unui doctorat în ştiinţele inginereşti şi al unui doctorat în economie. Lucrarea sa, premiată de Academia Română, „Proiecte miniere.  Evaluare din perspectiva dezvoltării durabile“, se caracterizează tocmai prin osmoza celor două ştiinţe. De ce a fost, însă, inclus în titlu un al treilea reper – omenia? Ştim că în vremuri nu demult apuse acest cuvânt a fost demonetizat. De ce să-l readucem acum în prim-plan? Pur şi simplu pentru că realităţile o impun, mai presus de toate, ca un deziderat fundamental. În societatea noastră actuală, în care individualismul exacerbat ţine loc până şi de lege, o societate măcinată de atâtea deficite etice are nevoie de o doză consistentă de omenie, fie şi numai pentru a supravieţui ca umanitate autentică. Or, atunci când semeni de-ai noştri de calibrul lui Nicolae Bud se definesc şi prin această preţioasă trăsătură de caracter, adevărul bazat exclusiv pe fapte se cere spus public, fără rezerve. Şi a fost spus recent, în impresionanta Aulă a Bibliotecii Academiei Române, la lansarea cărţii „Nicolae Bud. Comorile prieteniei“.
În prezenţa academicienilor Răzvan Theodorescu, Nicolae Manolescu şi Alexandru Surdu, a preşedintelui AGIR şi al ASTR, Mihai Mihăiţă, a altor personalităţi din lumea ştiinţei, tehnicii şi economiei, a fost lansată o carte care înmănunchează nu mai puţin de 56 de mărturii ale unor ingineri, economişti, ziarişti şi altor exponenţi reprezentativi din cele mai diverse domenii de activitate, carte dedicată lui Nicolae Bud cu prilejul împlinirii vârstei de 65 de ani. Coperta este dominată de chipul tipic maramureşean care ne transmite un gând cald, bun, însoţit de privirea care scrutează viitorul cu îngrijorare, dar şi cu încrederea în capacitatea semenilor de a înfrunta vitregiile vremurilor.
Participanţii la acest veritabil eveniment au urmărit cu interes intervenţiile acad. Răzvan Theodorescu, gazetarilor Laura Chiriac şi Neagu Udroiu (inginer „la bază“, publicist şi diplomat), reputatului geolog Alexandru Nicolici (coleg în demersurile menite să renască la viaţă mineritul, în descoperirea comorilor din adâncurile munţilor noştri), precum şi cuvântul celui aniversat. Dincolo de detalii, de expresivitatea unor formule inspirate, originale, se regăseau puternice argumente în sprijinul ideii de a menţiona importanţa cuvintelor care alcătuiesc trip­ticul inginerie – economie – omenie.
Este bine, este reconfortant că ne mai găsim timp şi resurse sufleteşti pentru a medita asupra acestor valori. Ele sunt ancore de neînlocuit ale stabilităţii, continuităţii şi progresului în lumea debusolată în care ne ducem existenţa, uneori târâş-grăpiş, alteori mult prea grăbiţi pentru a sesiza că extremismele şi extremiştii ne duc inevitabil la colaps.
Poate că unele texte dedicate aniversării unui prieten, unui coleg au o doză apreciabilă de subiectivism şi pe alocuri de convenţionalism. Dar este imposibil ca zeci de oameni, cu propria lor personalitate inconfundabilă, să-şi împărtăşească independent unii de alţii, în esenţă aceleaşi gânduri. Aici, la mijloc, se află ceva asupra căruia poate şi trebuie să se aplece cercetarea ştiinţifică (de data aceasta, din sferele sociologiei şi psihologiei). De aceea, emitem o ipoteză, ca să nu spunem că este vorba despre o convingere: textele din carte exprimă bucuria reală, nemimată a oamenilor care mai cred în valori, în prietenie şi solidaritate, aşa cum crede şi a demonstrat inginerul şi economistul, omul de omenie Nicolae Bud – şi atunci când lucra în mină, şi când pleda de la tribuna Parlamentului în favoarea valorificării eficiente a bogăţiilor naturale ale României, şi atunci când îşi exercita calitatea de membru al Adunării Naţionale Bisericeşti şi Adunării Eparhiale a Maramureşului şi Sătmarului şi de preşedinte al Handbal Club Minaur Baia Mare.
Indiferent de textul pe care-l vom alege pentru ilustrarea acestor fapte şi date, pornind de la mesajul Patriarhului Ecumenic al Constantinopolului, Bartolomeu, continuând cu notele academicianului Alecu D. Bogdan, ale profesorilor Ioan Pop şi Ştefan Cazimir, cu amintirile unor cunoscuţi preoţi maramureşeni şi încheind cu colegul de Parlament, inginerul Iulian Iancu, vom constata lesne că aniversarea inginerului Nicolae Bud a fost şi un prilej de a strânge rândurile tuturor celor care cred că România are un viitor şi acţionează în consecinţă.
Pentru a ilustra toate aceste mărturii, ne oprim asupra a trei texte alese după un criteriu cronologic – începutul, mijlocul şi finalul cărţii.
Astfel, acad. Răzvan Theodorescu scrie: „Precis, sobru şi aplicat, informat din sfera vieţii politice – l-am cunoscut când era deputat şi pot depune mărturie că pe atunci Parlamentul a beneficiat din plin de prestaţia acestui adevărat patriot – Nicolae Bud ştie valoarea timpului pe care l-a folosit spre a fi util comunităţii celei mici din care a pornit – i-am vizitat locurile copilăriei – şi comunităţii largi de români pe care i-a slujit şi îi slujeşte exemplar“.
La rândul său, preşedintele AGIR şi al ASTR, Mihai Mihăiţă, a remarcat că „Nicolae Bud se caracterizează printr-o viziune avansată asupra viitorului unei ramuri vitale a economiei româneşti, în contextul contemporan, printr-un remarcabil spirit organizatoric şi, nu mai puţin important, prin maniera în care şi-a manifestat solidaritatea cu colegii de profesie“.
Prof. dr. Narcis Zărnescu, directorul revistei Academica, a consemnat: „Nicolae Bud are vocaţia Zidirii, a Construcţiei. El este un Meşter Manole. Ziditor de opere, de mari proiecte, de prietenii şi admiraţii, cum altfel decât jertfindu-se permanent pe sine însuşi. În fiecare Zidire, el este temei şi jertfă“.
Suntem convinşi că asemenea texte nu mai au nevoie de obişnuita recomandare adresată cititorilor de a cunoaşte, prin intermediul unor fapte şi date dintre cele mai concludente, nu numai biografia, ci şi crezul unui contemporan, care a dorit şi doreşte să fie în toate împrejurările slujitor al valorilor naţionale şi universale.
Teodor Brateş

3 COMENTARII

  1. Ba da, a băgat mâna în bani și încă cum!
    După ce nu a mai fost deputat, omul a trăt în București din „Lobby”. Avea pe o doamnă în Ministerul Finanțelor (nu spun cine), rezolva la preoții care erau cu biserici în construcție (am mai multe exemple din Maramureșul Istoric și oamenii sunt acuma dispuși ca să vorbească) o sponsorizare de (să zicem) 3 miliarde lei vechi, dar un miliard trebuia dat înainte lui Bud, după care popa umbla și asuda să facă rost de tot felul de chitanțe și facturi-făcături, ca să asupte în actele parohiei gura de un miliard din gestiune.

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.