Praznicul împărătesc “Intrarea Domnului în Ierusalim”, în Baia Mare

0
32

Duminică, 21 aprilie 2019, praznicul împărătesc Intrarea Domnului în Ierusalim sau Floriile, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a săvârşit Sfânta Liturghie în Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare, împreună cu Preasfinţitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-Vicar.

Sfânta Liturghie Arhierească

Din sobor au făcut parte Arhim. Dr. Casian Filip, mare eclesiarh al Catedralei Episcopale, Arhim. Dr. Ioachim Tomoiagă, consilier eparhial social-filantropic şi misionar, şi părinţii slujitori ai sfântului locaş: Pr. Viorel Bud, Pr. Vasile Botiş, Pr. Florin Hoban, inspector judeţean pentru religie, Pr. Drd. Claudiu Ciascai, Pr. Florin Bălan, precum şi Pr. Marius Florin Bizău, paroh în Bârsana-Valea Muntelui, şi 10 diaconi.
În timpul Sfintei Liturghii a fost hirotonit întru preot tânărul diacon Adrian Morar, pe seama Serviciului Social de Consiliere Spirituală din Baia Mare. Părintele Adrian Morar fost preşedintele ASCOR, Filiala Baia Mare şi este un tânăr care se implică în activităţile social-filantropice şi culturale.
Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Corul „Doxologia” al Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”, dirijat de Prof. Dr. Cosmin Lauran, iar la chinonic a cântat o priceasnă economista Maria Mihali.
Mai multe mii de credincioşi au venit la Catedrala Episcopală să se roage împreună cu Arhiereii şi soborul, dar foarte mulţi dintre ei au rămas în afara bisericii, deoarece nu au mai încăput în interior.
După Sfânta Liturghie, Preasfinţitul Părinte Timotei Sătmăreanul a felicitat pe Întâistătătorul Eparhiei, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin, cu ocazia împlinirii unui sfert de secol de la hirotonirea întru Arhiereu, care a avut loc în 17 aprilie 1994, şi i-a oferit un coş cu flori, vorbind şi despre jertfelnicia din cei 25 de ani de Arhierie, când a slujit în toate parohiile din Eparhie, în unele de mai multe ori, a desfăşurat o impresionantă activitate administrativ-pastorală, social-filantropică şi culturală, străbătând de-a lungul şi de-a latul Eparhiei câteva milioane de kilometri în aceşti ani.

Cuvântul de învăţătură

Un vast şi duhovnicesc cuvânt de învăţătură a rostit, la chinonic, Prea­sfinţitul Părinte Episcop Iustin în faţa credincioşilor prezenţi înăuntru şi în curtea Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, vorbind despre folosul Postului Mare, despre Săptămâna Mare şi despre praznicul împărătesc al Intrării Domnului în Ierusalim:
„Iată-ne în interiorul praznicului împărătesc al Intrării Domnului în Ierusalim sau al Floriilor, cum este numit în popor, praznic care aminteşte de ultimul pelerinaj, ultimul drum pe care l-a făcut Mântuitorul la Ierusalim, înainte de patima cea de bună voie, pe care şi-a asumat-o pentru noi şi pentru a noastră mântuire”, a spus Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin.
Apoi Preasfinţitul Părinte Episcop s-a referit la praznicul Intrării Domnului în Ierusalim, la solemnitatea acestei sărbători împărăteşti:
„De ce o sărbătorim cu atâta solemnitate? Pentru că intrăm în Săptămâna Sfintelor Pătimiri, când va trebui să fim pătrunşi de toată drama pe care a trăit-o Fiul lui Dumnezeu pentru spălarea păcatelor oamenilor şi mântuirea neamului omenesc, pentru ca să ne dăruiască nouă învierea şi viaţa veşnică. Şi Biserica rânduieşte acest praznic, se încheie postul de 40 de zile, dar nu încheiem postul definitiv, pentru că intrăm în Săptămâna Sfintelor Pătimiri, în Săptămâna Mare, când fiecare zi este cât o săptămână.”
Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a explicat credincioşilor ce simbolizează ramurile de salcie şi de care parte ne situăm noi, creştinii, când este vorba de Iisus Hristos:
„Noi, creştinii, suntem cei care purtăm ramuri de salcie. Salcia este cel mai smerit copac. Se apleacă. Se apleacă în faţa lui Dumnezeu, în faţa Creatorului. Purtăm ramuri de salcie verzi. Ce simbolizează ramurile verzi? Sunt semnul virtuţilor cu care ne-am îmbrăcat în toată această perioadă: participarea la slujbele şi la viaţa Bisericii, am postit, ne-am rugat şi am făcut fapte bune. Ramurile sunt semnul vieţii şi al virtuţii, al podoabelor noastre sufleteşti. De aceea, împodobim şi biserica şi le purtăm în mâini. Noi, creştinii, suntem de partea celor care L-au primit triumfal pe Hristos în Ierusalim. Dar sunt atâţia în lume care pun la cale uciderea Lui şi astăzi. Sunt atâţia Iuda care spun de ce să se facă pentru Dumnezeu ceva, să se facă pentru oameni, pentru săraci, pentru sărmani. De ce să se facă pentru Dumnezeu? De ce să se facă? Pentru că ce se face pentru Dumnezeu este veşnic. De aceea să se facă. Ce se face pentru oameni nu este veşnic, este trecător. Toate bunurile noastre, oricât de importante ar fi, au un sfârşit. Familii întregi, familii nobiliare, imperii întregi s-au prăbuşit pentru că nu L-au avut pe Dumnezeu. Iar oamenii care L-au avut pe Dumnezeu dăinuie şi dăinuiesc. Să ne ajute Dumnezeu să rămânem un popor aşa cum suntem, un popor creştin, care să-L primească pe Dumnezeu, pe Hristos, cu cântări de slavă, cu ramurile virtuţilor, cu rugăciunea şi evlavia curată şi credinţa adevărată, pentru ca să asigurăm neamului nostru veşnicia, nemurirea şi dăinuirea.”

Procesiunea de Florii

A devenit o tradiţie ca în praznicul împărătesc „Intrarea Domnului în Ierusalim” soborul şi credincioşii prezenţi să efectueze, simbolic, o procesiune în jurul Catedralei Epicopale, însoţită de cântări de către creştinii cu ramuri de sălcii în mâini, o reeditare, la scară mică, a Intrării Domnului în Ierusalim şi de mărturisire a credinţei.

Procesiunea de Florii

A devenit o tradiţie ca în praznicul împărătesc „Intrarea Domnului în Ierusalim” soborul şi credincioşii prezenţi să efectueze, simbolic, după Sfânta Liturghie, o procesiune în jurul Catedralei Episcopale, însoţită de cântări de către creştinii cu ramuri de sălcii în mâini, o reeditare, la scară mică, a Intrării Domnului în Ierusalim şi de mărturisire a credinţei. Procesiunea s-a încheiat în faţa esplanadei Catedralei.

Sfinţirea stâlparelor

După procesiune, cei doi Ierarhi, în faţa miilor de credincioşi adunaţi în faţa esplanadei Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, au binecuvântat stâlparele de salcie, după o veche tradiţie românească a locului, păstrată de mai multe secole. După slujba de binecuvântare, au fost binecuvântate şi stropite cu agheasmă şi stâlparele din mâinile credincioşilor, spre bucuria tuturor.
Andrei Fărcaş, redactor la revista „Graiul Bisericii Noastre”

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.