Cărţile Antichităţii au fost scrise pe diverse materiale: tăbliţe de lut, lemn, piatră, ţesături, piei, frunze, bronz sau plumb, iar egiptenii au adăugat, începând cu anul 3.000 î.Hr., papirusul ca suport al scrierii. Pentru fabricarea pergamentului, inventat în Asia Mică, se foloseau piei de oaie, viţel, capră, măgar sau antilopă. Prelucrarea pergamentelor necesita costuri ridicate. De aceea, se folosea şi pergamentul rescris – palimpsestul. Tehnicile moderne permit astăzi citirea ambelor texte (şi pe cel răzuit). Cartea pe suport de hârtie dăinuie de sute de ani.
Cei care doresc să beneficieze de serviciile Bibliotecii Bodleiene din Oxford trebuie să citească cu voce tare sau să semneze o declaraţie: „Îmi iau angajamentul de a nu sustrage niciun volum din bibliotecă, de a nu scrie pe cărţi, de a nu le rupe paginile, de a nu le deteriora în niciun fel; de a nu aduce în bibliotecă nicio sursă de foc, de a nu fuma în bibliotecă; şi promit să mă supun tuturor regulilor impuse de bibliotecă”.
Cărţile s-au păstrat în teci, în ferecături, în coperte, iar astăzi tehnologia digitală ne oferă cărţi electronice (e-book-uri şi audio-book-uri). Pe suporturi electronice se pot înmagazina cărţi pe care, altfel, un om nu le poate aduna într-o viaţă.
La 1931, indianul Ranganathan a elaborat cele cinci legi ale biblioteconomiei: 1. Cărţile sunt pentru a fi citite; 2. Fiecărui cititor, cartea sa; 3. Fiecărei cărţi, cititorul ei; 4. Economisiţi timpul cititorului; 5. Biblioteca este un organism în creştere. Din 1995 avem versiunea modernă a legilor lui Ranganathan adoptate de W. Crawford şi M. Gorman: 1. Biblioteca deserveşte omenirea; 2. Respectaţi orice formă ce reprezintă cunoştinţele; 3. Utilizaţi tehnologiile informaţionale inteligent pentru a crea servicii noi; 4. Promovaţi accesul deschis la cunoştinţe; 5. Onoraţi trecutul, însă creaţi viitorul. Cum era şi firesc, din 2004 avem o nouă versiune a legilor lui Ranganathan, aplicate pentru resursele web: 1. Resursele web-ului sunt pentru a fi utilizate; 2. Fiecărui utilizator, resursele (web-ului) lui; 3. Fiecărei resurse web, utilizatorul ei; 4. Salvează timpul utilizatorului; 5. Web-ul este un organism în dezvoltare.
Din anul 1995, la iniţiativa UNESCO, omenirea sărbătoreşte, pe 23 aprilie, Ziua Internaţională a Cărţii şi a Dreptului de Autor, iniţiativă pe care a îmbrăţişat-o şi România. Este ocazie de promovare a cărţii şi lecturii, o sărbătoare pentru autori, bibliotecari şi cititori. În România, la 14 aprilie 2005, ziua de 23 aprilie a fost declarată „Ziua Bibliotecarului din România”. (Maria Gârbe)
