Anexarea Austriei

0
52

Anexare, ce cuvânt fioros! Care este poftit, până în ziua de astăzi, de mari puteri. Este gestul umilirii în istorie a celui mai slab de către cel puternic. Anexarea unui teritoriu, de obicei, nu anunţă vremuri calme. Cum s-a întâmplat cu anexarea Austriei, care a fost o crudă prefaţă la un dezastru mondial. De aceea este folositor să cunoaştem istoria. Să ştim ce s-a întâmplat cu lumea recentă. Aşa m-am apropiat de Ediţia „Ziarele României Mari”, care şi-a propus, în 52 de apariţii, să analizeze, cu argumentele presei din epocă, momente care au marcat perioada noastră interbelică. Din ţară, dar şi din Europa. Numărul 23 se ocupă de anexarea Austriei.
Ziarul „Timpul”, condus de Grigore Gafencu, de duminică, 13 martie 1938, titrează pe prima pagină: „În loc de plebiscit – ocupaţie! Trupele germane au intrat în Austria. Frământare în Europa”. În 1938 se vorbea de pace mai mult ca oricând, deşi sistemul tratatelor semnate la sfîrşitul războiului, care garanta securitatea europeană, intrase în derută. Anexarea Austriei, stat independent, format în baza Tratatului de la Saint-Germain, era semnalul intrării în era redesenării graniţelor şi a spulberării statu-quo-ului de care beneficia şi România. Directorul ziarului amintit făcea o analiză lucidă a evenimentelor. Jurnalistul şi politicianul Gafencu recunoaşte că ”Europa trece prin cea mai gravă criză din câte a cunoscut de la război încoace”.
Marile puteri au reacţionat diferit la invadarea Austriei de către trupele germane. SUA mai adunau informaţii asupra situaţiei, dar nu considerau anexarea o primejdie. În Anglia, evenimentele au provocat îngrijorare. Italia refuză cererea Franţei de a-şi asuma o poziţie comună în favoarea Austriei. Lipsa de reacţie a guvernelor occidentale l-a încurajat pe Hitler să meargă mult mai departe în îndeplinirea obiectivelor revizioniste. Germania dorea să recupereze tot ceea ce-i fusese refuzat la sfârşitul primului război mondial. Marea naţiune germană dorea să-şi recâştige măreţia şi forţa prin anexarea Austriei. Ideea era mai veche, proiectul unei republici austro-germane fiind vehiculat încă din 1918, după dispariţia Austro-Ungariei.

Atunci, puterile occidentale nu au acceptat o asemenea formulă. Care ar fi dus la o creştere considerabilă a puterii germane. Ambiţiile lui Hitler erau mult mai mari, iar încorporarea Austriei nu era decât un pas al expansiunii sale teritoriale către sud-estul european.
Istoria anexării în câteva date. Hitler îl convoacă pe cancelarul Austriei, care este învinuit de trădare deoarece nu a făcut nimic pentru a servi Reichul. Impune un acord prin care cere anularea independenţei Austriei. Se trece la oficializarea doctrinei naziste. Hitler a cerut demisia cancelarului austriac. După ce în data de 12 martie armata germană intră în Viena în frunte cu Hitler, la 13 martie 1938, Austria era anexată. Franţa şi Marea Britanie continuau să creadă că Germania putea fi oprită pe calea negocierilor. În România, reacţiile au oscilat între bucurie şi îngrijorare. Zelea Codreanu transmitea lui Hitler o telegramă prin care saluta „victoria adevărului.” Premierul Armand Călinescu avertiza asupra pericolului expansiunii germane. Viitorul României devenea nesigur. Urmările se ştiu. Transilvania a fost anexată Ungariei, prin Diktat, în 1940. Fără remuşcări europene. Războiul era aproape.
Scriind acest text am avut în minte asemănări cu realitatea actuală. De pildă, anexarea Crimeei. Istoria nu este numai trecut! Ediţia de mâine se ocupă de procesul şi execuţia sumară a lui Corneliu Zelea-Codreanu. Care a cimentat mitul Căpitanului. Scria Gafencu în editorialul „Timpului”: „Situaţia de azi, pe care ne străduim să o urmărim cu sînge rece şi cumpătare, poate avea urmări dintre cele mai grave”. Războiul era mult mai aproape decât se credea.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.