Invitaţie prin cântec la ŞOMCUTA MARE – Gura de rai din Ţara Chioarului

0
64

Şomcuta Mare este o aşezare răsărită pe drumul ce vine din inima Ardealului şi cată în sus către porţile maramureşene de pe Iza şi Mara. Valuri domoale de pământ, arbori ţinuţi de Dumnezeu cât să dea frumuseţe locurilor şi gospodari unul şi unul dau nume acestei părţi de ţară, învecinată de-a dreapta Ţării Lăpuşului, lăsând în stânga ţinutul Codrenilor. Satul meu natal – Dăneştii Chioarului – este la o palmă de loc şi pot depune mărturie că aceste plaiuri au fost zămislite din plăcerea de a da băştinaşilor dreptul la viaţă clădită pe iubirea de glie. Cântecul face parte din fiinţa lor. De tot aproape, se află vestiţii cântăreţi din Finteuşul Mare, expresie a melodiilor strămoşeşti, aninate generaţie după generaţie în arborele vieţii fixat de soartă în nordul sacru al ţării. Liviu Coza, fiinţă dragă mie, întâlnit de curând, a ţinut să-mi facă ştiut un eveniment care entuziasmează pe localnici. Satul de naştere – Lucăceşti – aproape că se ţine de mână cu al meu, motiv să gândim la fel. La ultima noastră reauzire a ţinut să-mi vorbească despre evenimentul care se apropie. Cu ochii pe calendar, îmi face cunoscută această informaţie: pe 19 mai se sărbătoresc 130 de ani de la înfiinţarea corului mixt din Şomcuta Mare! Un eveniment emoţionant ce urmează a convoca amintiri demne de cel mai viu interes. Mă citeşte consecvent în paginile presei maramureşene şi îi descifrez dorinţa de a aduce sub ochii prietenilor mei ceea ce la rându-mi am aflat despre sărbătoarea cântecului coral din Şomcuta. O istorie bogată şi parfumată de interes.
Formaţia se numeşte, inspirat, „Glasul Chioarului” şi desenează pe fruntea a 13 decenii de istorie existenţa prin cântec a sătenilor locului. Corul mixt funcţionează în cadrul Casei de cultură „Ioan Buteanu” din localitate. Patriotul paşoptist s-a născut în 1821 în Şomcuta Mare şi a înscris în istoria Transilvaniei pagini de neuitat. Avocat de profesie, după studii efectuate la Carei, Pesta şi Zagreb, a practicat meseria în Maramureş. Se va stabili la Abrud. La un moment dat este ales prefect al regiunii Zarandului. Mişcările din Ardeal de la jumătatea veacului al XIX-lea îl descoperă alături de Avram Iancu, acesta caracterizându-l astfel: „un bărbat pe cât de luminat, pre atât de nepregetătoriu”. Buteanu a fost principalul conducător al Adunării Naţionale de la Blaj din data de 30 aprilie 1848. Îl găsim împreună cu Avram Iancu în timpul adunării din 3-15 mai de pe Câmpia Libertăţii. Îşi găseşte sfârşitul în timpul tulburărilor provocate de oamenii lui Kossuth. Arestat pentru refuzul de a ceda promisiunilor înşelătoare ale acestora, este închis la Baia de Criş. Va fi spânzurat în ziua de 23 mai 1849 şi înmormântat în localitatea Iosăşel, judeţul Arad. După 20 de ani de la dispariţia sa este reînhumat în cimitirul din Gurahonţ, în prezenţa lui Avram Iancu. În prezent, cei doi martiri se odihnesc în eternitate la Ţebea, sub gorunul lui Horea, în Panteonul Munţilor Apuseni. Mi se pare de salutat iniţiativa localnicilor de a-i fixa numele în memoria locului de unde a pornit în lume.
„Reuniunea corală a plugarilor români” a traversat istoria la îndemnul şi cu uriaşa contribuţie a unor împătimiţi ai cântecului. Ţăranii din Şomcuta Mare şi-au alăturat glasurile melodioase şi pline de seva rădăcinilor sub bagheta unui dascăl năsăudean, Elie Pop (148-1922). Nume mari ale istoriei transilvane sunt legate de încurajarea corului şomcutean. Între ei avem obligaţia de a-i aminti pe „Leul din Şişeşi” – Vasile Lucaciu, George Pop de Băseşti, cel care va prezida în calitate de decan de vârstă Marea Adunare de la Alba Iulia la 1 Decembrie 1918, medicul Titus Hendre din Ardusat. Merituoasa formaţie, alcătuită din 29 de localnici care cântau pe patru voci, a reuşit să încânte sute şi sute de oameni iubitori de muzică corală din localitate şi din satele apropiate.
La începutul secolului trecut, activitatea corului este legată de pasiunea şi priceperea învăţătorului bibliotecar Augustin Ungur, personalitate remarcabilă a timpului. Îi vor urma alţi şi alţi entuziaşti animatori. Îi vom aminti pe profesorul de muzică Nistor Dragoş, pe învăţătorul Gheorghe Pop (1924-1978) originar din Finteuşul Mic, profesorul Liviu Borlan, Justin Podăreanu, Liviu Cazan. Nu ar fi corect să nu consemnăm şi alte nume de artişti amatori care au făcut prin munca lor performanţă în pregătirea şi evoluţia corului din Şomcuta Mare. Mă gândesc la domnii Roman Sadoveanu, Vasile Bărbuş, Liviu Finţiu, Ivan Buda, Ion Săcăleanu, Marius Lazăr.
Notez cu reală plăcere că până în anul 2006, Asociaţia Corală „Glasul Chioarului” a fost condusă de către domnul Liviu Coza.
Îmi este realmente greu să desprind din bogata existenţă a corului şomcutean, momente de intensă trăire emoţională, secvenţe care să ilustreze pasiunea, devotamentul, priceperea acestor artizani care merită tot respectul nostru. Voi apela la notiţele făcute cu conştiinciozitate cât să ilustrez momente de reală vibraţie. Ele sunt separate în timp dar compun o ţesătură de specială dăruire. Aşadar, în 1914 se sărbătoreau 25 de ani de la înfiinţarea Corului. La 1 Decembrie 1918, acesta participă la o manifestare de neuitat: corul din Şomcuta Mare care evoluează alături de formaţiuni din localităţi vecine -Ardusat şi Finteuşul Mare la manifestarea catalizată de naşterea României Mari. Mai aproape de noi, în anul 1975, formaţia corală din Capitala Chioarului se distinge prin prestaţia sa deosebită pe scena din Lugoj – oraş născută sub privirile luminoase ale zeiţei Euterpe, legată de numele lui Ion Vidu, al familie Brediceanu şi Traian Grozăvescu. În acelaşi an, corul din Şomcuta Mare evoluează strălucit în cadrul unui concert festiv în oraşul reşedinţă a judeţului nostru, în Baia Mare. În memoria formaţiei revine cu insistenţă prestaţia din cadrul unei apreciate manifestări artistice la care a evoluat alături de corurile din Ardusat, Hideaga, Satulung şi Leordeni-Argeş. De neuitat rămân spectacolele susţinute pe scena unor festivaluri găzduite în felurite judeţe ale ţării-Sălaj, Mureş, Cluj, Argeş.
Glasurile pline de farmec din Şomcuta Mare s-au impus, reuşind să câştige premiul I pe ţară în anul 1981. La fel de plină de merite se dovedeşte activitatea în anul următor, când la festivalul coral interjudeţean „D. G. Chiriac”, desfăşurat la Piteşti, Corul mixt „Glasul Chioarului” câştigă Cupa de Cristal, premiul special al Juriului şi premiul special I.C.E.D.
Sunt bucuros, scriind aceste puţine rânduri, să expediez spre toate azimuturile invitaţia de a veni în Ţara Chioarului şi a cunoaşte, prin cântec, sufletul sătenilor din acest colţ de rai numit Şomcuta Mare!

NICOLAE BUD
Doctor in Economie
Doctor în Inginerie
Consilier al preşedintelui grupului de firme Astra

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.