Scrisoarea unei eleve din Satulung către mama sa

0
161

Citeam că 7 este numărul lui Dumnezeu fiindcă El, cu această cifră, a stabilit regulile pe Pământ. E ziua în care tu, mamă, ai cunoscut un alt mod de a trăi, în pace și liniște. Trebuie să spun, cu suspin și dor, că în această zi sărbătoresc libertatea ta.
În urmă cu 7 ani, mă țineai strâns de mână, mă sărutai pe frunte și îmi pătrundeai sufletul cu surâsul tău, privirea ta mă îndulcea, iar greutățile știai să le ascunzi atât de bine, în spatele bunătății, încât nici nu-mi trecea prin minte că erau ultimele zile când ne puteam privi în ochi, zâmbindu-ne… Cuget încă la ce s-a întâmplat, iar adevărul e că, deși nu e atât de inteligentă alegerea mea, aș vrea să ştiu cu adevărat ce gândeai, ce te măcina mereu atât de mult, dar mai ales cum mă vedeai pe mine, la 14 ani. Mă întreb confuză dacă în minutele-orele în care stăteai tăcută te gândeai la unde vom dormi, la cum vei scăpa de certurile şi gălăgia sufletească pe care o duceai ca un război mut. Sau îți imaginai sfârșitul de an școlar, te așezai într-un colț, ca să nu te văd plângând, şi de acolo mă priveai cu mândrie, cum îmi salvez viitorul…
Mi-ar plăcea mult să decizi să te întorci măcar pentru un minut și să îmi ștergi lacrimile ce-mi ard obrajii, să-mi spui cât de bine te simți, unde ești și că nu ar mai trebuie să-mi fac griji pentru tine…
Mama mea dragă, tu nu ești lipsită de aceste îndatoriri materne, pe care în ultimii ani nu le-am simțit venind din partea ta în mod direct, însă cred că tot ce mi se întâmplă este datorită voinței tale!
16 iunie 2019. Nu o consider tradiționala „pomană”, ci întoarcerea ta acasă. În această zi, cred cu tărie că te afli printre noi. Să presupunem că e 15 iunie 2012, a fost o zi cu soarele mai frumos ca niciodată, cu păsările cântând un cântec al libertății și vieții, cu fața surâzând, aveam o stare de bine imen­să. Azi, 15 iunie 2019, e la fel, te simt ca şi atunci. Am deschis ochii și lumina zilei o văd prin ochii tăi, iar iubirea o simt în pupicul tău de bună dimineață. A fost ultima ta zi de viață, de om păcătos, de femeie, dar a fost prima de purificare sufletească.
Chiar de Înălțarea Domnului, tu, mamă, împlinești 7 ani de viață supusă lui Dumnezeu, fără grijă și neliniște, în care poți cugeta la fiecare fapt și te poți gândi la toți oamenii frumoși, dar păcătoși, din viața ta pământească, chiar și la omul înflăcărat de iubirea interzisă dintre voi, din care eu am apărut, fiind ultima fărâmă de speranță a familiei.
Mâine, 16 iunie 2019, va fi ziua eliberării sufletești de tot ceea ce e neomenesc și întunecat. Va fi o zi în care te voi putea vedea printre nori ca un înger al lui Dumnezeu, bucurându-te că vei fi alături de mine. Lumina chipului tău drag o zăresc, arăţi ca o rază a soarelui, zâmbetul ţi-l simt prin căldura zilei, iar privirea ți-o zăresc în întuneric, conturată de lacrimile Domnului.
Mă uit cu fascinație la îngerii pictaţi cu culori pline de lumină și credință pe zidurile Bisericii și îmi imaginez că într-un loc special din Casa Domnului te găsești ca o stea călăuzitoare, în care oamenii își regăsesc încrederea de sine și viața veșnică.
Mamă, ești un înger special și o mamă strălucitoare, calitate care, după atâta timp, nu s-a stins din cărarea pe care o urmez în viața aceasta, până când sper să te găsesc la capătul drumului ca pe-o comoară.
Gabriela B., clasa a VII-a, Şcoala Gimnazială Satulung

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.