Asasinarea unui regim

0
50

La 21 septembrie 1939, vestea asasinării de către legionari, în zona podului Cotroceni, a lui Armand Călinescu, la întoarcerea acasă de la Preşedinţia Consiliului de Miniştri, a cutremurat întreaga ţară. Lumea politică românească, din acea vreme, era extrem de tensionată. Crispările diplomatice, apărute în urma lichidării lui Zelea Codreanu, i-au marcat pe politicienii români şi, în special, pe rege. Carol al II-lea era dispus să accepte concesii Germaniei, în chestiunile economice, dacă Berlinul recunoştea regimul regal şi dacă refuza orice sprijin pentru Garda de Fier. Hitler a fost de acord, dar se slujea perfid de revizionismul maghiar şi bulgar, pentru a exercita presiune politică asupra României în scopul obţinerii avantajelor economice. Ideea de a răzbuna moartea Căpitanului a devenit o obsesie legionară.
S-au descoperit comploturi, care urmau să-l lichideze pe rege şi pe Armand Călinescu, un vechi adversar al Legiunii, încă de când era ministru de interne. Ajungând premier, adică omul forte al regimului, Armand Călinescu devenea şi mai periculos pentru legionari. A fost adeptul ferm al apărării ordinii de stat, ameninţată de curentele extremiste, dar şi menţinerea neutralităţii României. Profitând de faptul că războiul ajunsese la frontierele ţării, adepţii lui Horia Sima au organizat eliminarea lui. Creierul din spatele atentatului a fost avocatul D. Dumitrescu, având alături studenţi din judeţul Prahova. Ziarul „România”, al lui Cezar Petrescu, care însoţeşte Ediţia „Ziarele României Mari” (numărul 29) reia firul cronologic al evenimentelor, descriind pe larg pregătirea atentatului.
Mi-a atras atenţia un detaliu din prima pagină. Avocatul, care pregătea asasinarea premierului, a trecut în Cehoslovacia pe la punctul de frontieră Sighet, condus de un legionar din Banat. A fost încredinţat unui ţăran din Apşa. Dorind să treacă în Germania, a fost arestat la graniţă, trimis la Praga şi apoi eliberat. De la Praga a revenit la Apşa, unde a stat două săptămâni. Apoi a coborât la Seghedin. Cu ajutorul unui cârciumar a trecut în România, unde şi-a adunat banda criminală. În ziua fatidică, în jurul orei 14, premierul pleca spre casă cu un automobil Cadillac. În maşină se mai aflau şoferul şi garda de corp. Pe podul Cotroceni, maşina a fost acroşată de o camionetă. Din care, şase legionari l-au ciuruit pe premier, cu 20 de gloanţe. A murit şi garda de corp. Ucigaşii s-au îndreptat spre Radiodifuziune, unde au oprit emisia şi au anunţat crima.
Liviu Rebreanu nota în jurnalul său: „La amiază aşteptam ştirile. O voce sugrumată de emoţie anunţă <Atenţiune! Armand Călinescu a fost omorât! O echipă de legionari l-a executat!” Presa i-a dedicat ample articole, înfăţişându-l ca pe un mare om politic. Nicolae Iorga considera că premierul a murit ”pentru liniştea ţării sale înăuntru şi pentru independenţa ei politică în afară”. Asasinatul i-a răpit regelui cel mai devotat colaborator al său, un adevărat stâlp al regimului. Regele şi-a pierdut orice echilibru strategic. A fost asasinat un regim. S-a găsit o mână românească ucigaşă, ridicată pentru a ucide ordinea românească.
A urmat o amplă represiune împotriva legionarilor. În ţară au fost împuşcaţi legionari şi expuşi în pieţe publice. Cadavrele asasinilor, executaţi fără proces, au fost lăsate mai bine de o săptâmână la locul atentatului. Misterul asasinatului nu a fost desluşit nici până astăzi. Deşi motivul principal al crimei ar fi fost răzbunarea legionară, prin vreme s-au perindat şi alte scenarii. Atât Germania cât şi Anglia nu vedeau cu ochi buni neutralitatea României, dorită de premierul român. Se presupune şi un complot extern. România nu trece pentru prima dată prin tragedia asasinării prim-ministrului său, dar în situaţia tensionată a anului 1939, moartea şefului guvernului părea şi mai dramatică.
Iar cursul evenimentelor a confirmat temerile contemporanilor. Ediţia de mâine se ocupă de anul tragic al istoriei noastre, 1940, cedarea Basarabiei şi a Nordului Bucovinei, când România Mare înceta de facto să mai existe. A urmat Transilvania. Ziarele din România Mare, o idee publicistică admirabilă, închinată Centenarului Marii Uniri. O colecţie unică de presă românească, poate singură în lume, extrem de folositoare pentru cunoaşterea istoriei noastre, cu şanse de conservare şi în biblioteci.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.