Spirit academic în Săliștea Superioară

0
260

În ajun de Sfânta Marie Mare, orașul de pe Iza, Săliștea de Sus, a găzduit cea de-a XI-a ediție a Simpozionului „Cultură și civilizație românească în Maramureș”, o manifestare de rang academic, întrucât membri ai Prezidiului Academiei Române, în colaborare cu Consiliul Local și Primăria orașului, au zidit o manifestare de rang național. Ca participant, la aproape toate edițiile, depun mărturie că în fiecare an au fost comunicări demne de orice simpozion de elită. Aici și-au dat întâlnire fizicieni, lingviști, filosofi, istorici, scriitori, sociologi, oameni de cultură. Fiecare un nume de referință în domeniul care-l reprezintă.
Lista e lungă și acaparatoare. De la regretatul academician Ionel Valentin Vlad, fost președinte al Academiei Române, la istoricul Ioan-Aurel Pop, actualul președinte al Academiei Române, acad. Emil Burzo, acad. Petre T. Frangopol, acad. Ion Pop ori acad. Mircea Dumitru, toți au luminat subiecte tratate cu rigoare științifică. S-a instituit o adevărată solidaritate intelectuală. Un respect pentru cercetare și argument. Energia locală a primarului ec. Ștefan Iuga și a profesorului Simion Iuga asigură certitudinea manifestării într-o atmosferă colegială. De la academician, la profesorul de țară. Spiritul academic este dat de spectacolul ideilor, ca rezultat al cercetărilor.

Prezidiul Simpozionului

Și la ediția 2019, ca și în anii precedenți, amfitrionul a fost acad. Alexandru Surdu, președin­te­le Secției de Filosofie, Teologie, Psihologie și Pedagogie a Academiei Române. În discursul său ne-a explicat de ce este legat sentimental, în ultima vreme, de Nordul Marmației noastre. Pentru că acest loc este o parte importantă a Sufletului românesc. Apoi a adus un elogiu satului românesc. Dar a răspuns și la câteva întrebări, care ne cutreieră prezentul. De ce pleacă țăranii de pe pământul natal? Răspunde academicianul: „Nimeni nu pleacă dintr-o țară bună, cu frica lui Dumnezeu, ci dintr-o țară în care se manifestă nelegiuirea. În momentul în care îți pierzi limba, îți pierzi identitatea națională. Se pierde sufletul!”
Dat fiind prestigiul de care se bucură Simpozionul Național de la Săliștea de Sus, Prezidiul Academiei Române a decis să înființeze un Centru de Cercetări, purtând numele Simpozionului. Academicianul Surdu a apreciat că decizia a fost bună deoarece doar în ultimul an acest tânăr Centru a dat realizări științifice cu to­tul remarcabile. A publicat două volume cu lucrările Simpozionului, o revistă științifică proprie și o impozantă monografie a Școlii din Săliștea de Sus, datorată profesorului Dumitru Chiș, fost director al școlii. Precum și cartea universitarului și cercetătorului Nicolae Iuga: „Maramureșul – Floarea cu cinci petale” care sondează dimensiunile ancestrale ale Mara­mu­reșului.
Ca o prefață la manifestare, am publicat Programul ei, în detaliu, cu autori și titlul comunicării. De aceea mă voi referi selectiv la subiecte și prezențe care au dominat această ediție. Cei doi moderatori, universitarul Nicolae Iuga și profesorul Simion Iuga, au imprimat desfășurării lucrărilor Simpozionului, în cele două zile (13 – 14 august) rigoare, sobrietate, intervenții argumentate. Pentru mine, comunicarea – eveniment a aparținut sigheteanului dr. Ioan Dăncuș, directorul Departamentului de Lasere al proiectului ELI-NP, care a vorbit despre istoria laserelor în România. Omul de știință a dat răspunsuri la lumea în care trăim, a vorbit despre Măgurele ca despre un loc dedicat fizicii, fiind un punct foarte important pe harta laserelor lumii. Până la urmă tot despre cultură și civi­li­zație s-a vorbit, ca dimensiuni ale viitorului.
Tot un subiect, aparent atipic pentru formatul Simpozionului, a fost cel referitor la zăcământul de la Săliștea-Săcel, prezentat de dr. Timur Chiș. O istorie care nu se termină niciodată prin modul de formare a țițeiului. Un țiței bun, foarte scump, bun pentru mașinile de Formula Unu, a spus cercetătorul. Alte teme care mi-au reținut atenția: academicianul Burzo a con­fe­rențiat despre rostul știin­ței în epoca globalizării, dr. Ion Petrovai despre emigrările din Ma­ra­mu­reș în perioada interbelică, dr. Nicoară Mihali a vorbit despre Constanța Dunca de Șieu, premiată la Paris pentru literatură. Dr. Nicolae Iuga ne-a apropiat un subiect mai puțin știut: Atentatul împotriva Episcopiei de Haj­dudorog. Dr Maria Meze ne-a reamintit reprezen­tațiile teatrale susținute în orașul Sighet de artiști ai Teatrului Național din București. Dr. Eduard Nemeth ne-a desenat dispunerea în teritoriu a armatei romane din provincia Dacia, iar Jennifer Nemeth a vorbit despre asimilarea culturală a nativilor americani. Dr. Ilie Gherheș a analizat jurământul de fidelitate, o problemă în dezbatere diecezană.

Aspect de la Simpozion

Dr. Dumitru Loșonți a creionat câteva note despre toponimia mara­mureșeană, cuvinte necunoscute de dicționare. Am aflat că Mara ar fi cuvînt de origine dacică ori italiană, care înseamnă curs de apă. Despre supranume și porecle din localitatea Ocna Șugatag am aflat de la dr. Adelina Emilia Mihali. Prof. Ioan Borlean a șters praful de pe câteva cărți bisericești de patrimoniu din Vadu Izei. Profesorii Pamfil și Maria Bilț au reconstituit obiceiuri și practici ritualo-magice la scoaterea oilor, constituirea și desfacerea turmelor în păstoritul maramureșean. Despre vizita canonică a episcopului Vasile Hossu în Săliștea de Sus a povestit prof. Dumitru Chiș. Despre recolta sărăciei și versurile colectivizării în Să­liștea de Sus ne-a vorbit prof. Simion Bogâldea.
Cartea profesorului Gheorghe Gh. Pop, „Folclor muzical din Petrova Maramureșului,” apărută sub egida Centrului de Cercetări Săliștea de Sus, este o reușită. Mi-a atras atenția o înregistrare a lui Bela Bartok , din 1913, făcută în Maramureș. Am ascultat-o cu emoție. Prof. Măricuța Petrovai a întocmit un glosar dialectal la o lucrare cultă, apărută în perioada interbelică, „Din Țara lui Dra­goș”, autor Andrei Radu. Prof Mihaela – Cristina Gherheș a făcut inventarul bisericii greco-catolice din Săliștea de Sus. Nu în ultimul rând, am remarcat comunicarea arhitectului Dorel Cordoș despre traseul de la universal la particular. De numele lui se leagă mari izbînzi ale arhitecturii contemporane în Maramureș.
Multe am putea spune despre acest spirit academic în Săliștea Superioară. Acest toponim a existat spun cercetătorii, în geografia așezării, așa că se potrivește de minune cu rangul manifestării evocate aici. Fără nici un efort metaforic, spun că la Săliștea de Sus Academia Română își face simțită prezența. Acum când este nevoie acută de cultură și civilizație românească. Felicit sincer autoritățile locale pentru asumarea acestui Simpozion național, precum și folositoarea colaborare cu înaltul for academic. Sunt locuri în județ unde cultura nu are trecere la primării. Nici la primari. Veniți de luați lumină! Din Săliștea Superioară.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.