Cultura Suciu de Sus, tema unui simpozion de anvergură

0
152

În penultima sâmbătă a lui Gustar, ştiinţa şi folclorul au fost logodite la poalele Munţilor Ţibleş ca reper elocvent al valorilor ce definesc, într-o istorie deja milenară, comuna Suciu de Sus. Prilejul a fost dat de cea dintâi ediţie a ineditului simpozion cu tema „Interferenţe culturale în comuna Suciu de Sus”, organizat de Asociaţia „Cultura Suciu de Sus”, cu sprijinul financiar al Consiliului Judeţean Maramureş. Astfel, în spaţiul formator al şcolii din comună, s-au reunit importanţi exponenţi academici şi cercetători care, în decursul anilor, şi-au dedicat timp însemnat pentru coagularea unei istorii locale de mare interes.

Istoria comunei, expusă de academicianul Emil Burzo

Lucrările simpozionului au fost deschise de Adrian Marchiş – reporter la Radio România Actualităţi (RRA) şi preşedintele filialei Maramureş a Uniunii Ziarişilor Profesionişti din România (UZPR) – unul dintre membrii fondatori ai Asociaţiei „Cultura Suciu de Sus”, iar moderator al evenimentului a fost Costin Enache, realizator la RRA. Structurat pe trei secţiuni, simpozionul găzduit sâmbătă, 24 august, de Şcoala Gimnazială „Florea Mureşanu” din Suciu de Sus, a început cu prezentarea elementelor de istorie locală. Prof. univ. dr. ing. Emil Burzo, preşedintele filialei Cluj a Academiei Române, a expus impresionante detalii despre procesul dezvoltării în timp a comunei Suciu de Sus, dar şi amănunte din biografia suceanului Teodor Burzo, tatăl său. „Sunt emoţionat, tatăl meu a terminat şcoala primară aici”, a mărturisit în faţa audienţei academicianul etichetat drept cel mai mare fizician în viaţă din România şi unul dintre cei mai citaţi români în literatura de specialitate din străinătate. Profesorul Gabriel Coşciug – autorul monografiei localităţii Suciu de Sus – a oferit, în continuare, alte detalii ce conturează istoria comunei, descoperite chiar de la săteni. „Această localitate dă numele unei culturi materiale care cuprinde armele, uneltele şi ceramica Culturii Suciu de Sus pe care o întâlnim în manualele de clasa a VIII-a de Istoria României, deci această localitate are o vechime de peste 3.000 de ani. Prima atestare documentară a Suciului este din 1325, aşadar, peste şase ani, se împlinesc 700 de ani de când este amintită această localitate. (Suciu de Sus, n.r.) Are o istorie extraordinară pe care domnul academician Burzo a prezentat-o foarte amănunţit”, a punctat prof. Gabriel Coşciug.

„Mă bucur că m-am născut aici”

Simpozionul a continuat cu luarea de cuvânt a academicianului prof. univ. dr. Liviu Pop, fost decan al Facultăţii de Drept a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, născut în Suciu de Sus. Acesta a vorbit despre rolul definitoriu pe care satul l-a avut în conturarea personalităţii lui. „Eu sunt deja o istorie pentru că am 75 de ani împliniţi şi m-am născut în acest sat frumos care e aşezat atât de interesant între dealurile acestea împădurite între care freamătă extazul, muzica şi poezia. Aici m-am născut, aici am trăit 14 ani. M-am format în acest creuzet, în acest incubator de intelectuali şi elite. Pentru că, fără elite, nu putea să evolueze, nu putea să se dezvolte, să fie ceea ce este astăzi (…) Aici, la Suciu (de Sus, n.r.), mi-am format caracterul”, a mărturisit prof. univ. dr. Liviu Pop. Academicianul a descris pentru cei prezenţi şi atmosfera anilor în care a copilărit şi studiat la poalele Ţibleşului. „Am făcut şcoala generală aici. Erau vremuri grele, obsedantul deceniu, dar noi, copiii de la ţară, un loc în care nu era radio, nu era televiziune, nu era electricitate, nu era asfalt, umblam desculţi din aprilie până în octombrie şi ne-am simţit extraordinar de bine şi am învăţat multe lucruri la şcoală. Şi nu cu profesori cu studii superioare. Erau simpli învăţători care erau, în fapt, profesorii noştri şi care ne-au împărtăşit tot ceea ce aveau ei mai bun în sufletul şi în caracterul lor. Toţi şi-au făcut datoria şi am trăit aievea pentru că, în zona aceasta de interferenţă culturală a Lăpuşului şi Năsăudului, am trăit într-o comunitate care era populată cu oameni de caracter, de omenie, harnici, săraci, în schimb, pentru că pământul de aici nu e roditor, trebuie să munceşti greu ca să poţi supravieţui. Dar, aici mi-am pus fundamentele carierei mele, după 14 ani am plecat acolo unde destinul m-a chemat (…) Mă bucur că m-am născut aici”, a adăugat prof. univ. dr. Liviu Pop.

„Prima ediţie a acestor interferenţe mi se pare de bun augur”

Amănunte de istorie locală a asamblat în faţa celor prezenţi şi conf. univ. dr. Gheorghe Mihai Bârlea, fost senator şi fost prefect de Maramureş. El a vorbit despre pădurarul Nicolae Pop cel care a condus, în perioada comunistă, grupul de rezistenţă din Munţii Ţibleşului, dar şi despre fiica acestuia, Aristina, la înmormântarea căreia a fost prezent în urmă cu doar câteva luni. „Am participat la ceremonialul de înmormântare a ultimei eroine a rezistenţei anticomuniste. Nicolae Pop, tatăl ei, este cel care, din 1949, s-a refugiat în munţi şi în jurul căruia s-a construit rezistenţa anticomunistă din Munţii Ţibleşului la care au aderat grupuri chiar şi din zona Dragomireşti. Alături, i-a fost familia, inclusiv fiica de 22 de ani, Aristina. Această familie face parte din patromoniul istoric al zonei. Au fost oameni simpli în condiţia lor socială, dar cu o demnitate şi o forţă a curajului impresionante”, a explicat conf. univ. dr. Gheorghe Mihai Bârlea. Evenimentul derulat sub cupola UZPR l-a avut ca invitat şi pe scriitorul şi jurnalistul Gheorghe Pârja care i-a încurajat pe organizatori înspre perpetuarea acestui simpozion. „Astăzi, 24 august, la Suciu de Sus, s-a rupt tăcerea unui timp care conţinea enorm de multă informaţie, emoţie. Săptămâna trecută m-am întâlnit cu academicianul Emil Burzo la Săliştea de Sus unde au avut loc comunicări de profunzime, bine punctate, un regal academic (…) Aici, în creierul munţilor, prima ediţie a acestor interferenţe mi se pare de bun augur. Luaţi din experienţa celor de la Săliştea de Sus, sunteţi pe drumuri foarte bine”, a etichetat scriitorul şi jurnalistul Gheorghe Pârja.
Lucrările simpozionului vor fi cuprinse într-un volum
Întrucât faima comunei e strâns legată de activitatea arheologică desfăşurată în zonă, reputatul arheolog dr. Carol Kacso a etalat descoperirile care dau conturul Culturii Suciu de Sus. „Cultura Suciu de Sus. Această localitate este eponimă, dă numele acestei culturi care, în mod curios, se află la aproape marginea sudică a ariei de răspândire a Culturii din epoca Bronzului, însemnând (perioada, n.r.) de la 1.800 până la 1.300 î.Hr, şi care se întinde pe teritoriul a patru ţări: România, Ungaria, Ucraina transcarpatică şi Slovacia”, a subliniat dr. Carol Kacso. În cadrul expunerii sale, reputatul specialist a sugerat şi ca zonele în care s-au făcut primele săpături arheologice, de către un membru al familiei Teleki – terasa Troian, respectiv terasa Poduri pe coastă – să fie marcate, aceste locuri fiind extrem de importante pentru comunitatea arheologică şi nu numai. Agenda simpozionului a cuprins mai departe şi relatarea demnă de atenţie a cercetătorului Pamfil Bilţiu despre obiceiurile şi tradiţiile din spaţiul etno-folcloric al Ţării Lăpuşului. Toate lucrările expuse în cadrul acestei prime ediţii a simpozionului „Interferenţe culturale în comuna Suciu de Sus” vor fi cuprinse, în curând, într-un volum editat de Asociaţia „Cultura Suciu de Sus” (preşedinte Adrian Marchiş).

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.